După repetate priviri în oglindă și după ascultarea mai multor păreri, uneori chiar răutăcioase, ajung la concluzia de nezguduit că ar fi bine să mai slăbesc. Consider prematur și nefolositor să-mi bat capul cu o cură de slăbire sofisticată și severă. Pentru aceasta îmi consult încă odată bunul meu confident(oglinda). Dintre cele foarte multe posibilitați care-mi trec prin minte, mă opresc asupra roșiilor. Toată lumea știe că roșiile (dacă nu știe această scurtă povestire ar putea să-i fie de un real folos) au proprietea de a îmbunatați activiatea inimii și e folosită cu succes în cura de slăbire . De aici deducție logică, cu cât voi mânca mai multe roșii cu atât voi slabi mai mult. Aș fi vrut să încep de dimineața, dar mi se pare absolut normal să o las pe mai târziu, deoarece dimineața eu nu mănânc niciodată roșii. Ar fi fost bine și la prânz, dar pentru că nu mi-am anunțat familia -greșala mea-de hotărarea care am luat-o, sunt poftit la o gustoasă mâncare din carne de miel. Am vrut să protestez, dar înainte de a-mi deschide gura mi-am dat seama că e inutil, aș fi jignit priceputa bucătăreasă, care în acest caz era și soția mea. Cele câteva felii de roșii rătăcite prin salată îmi spun că e mult mai nimerit să încep cura de slăbire mai pe îndelete. Toate speranțele mele se îndreaptă spre masa de seară, și după părerea unanim împărtășită, această masă trebuie să fie cel mai puțin calorică. Nerabdător să-mi pun în practică hotărârea luată mă așez la masă cu aproape un ceas mai devreme. Cele trei roșii de grădină, să fi avut ceva mai mult de jumate kg toate trei, mă așteaptă tremurând la gândul ca vor fi sacrificate pe altarul acestei științe noi(cine ar putea spune că cura de slăbire nu a ajuns o știință?!). Le împart în parți egale și cu o atitudine solemnă îmi încep micul experiment. Cred că sunteți de acord că roșiile se pot consuma cu destulă ușurință și singure și asta chiar dacă un măr de exemplu trece prin aceeași operație mult mai ușor. După primele feli de roșii mâncate îmi aduc aminte că și cei mai severi doctori în probleme de nutriție nu au nimic împotriva consumul a doua, trei felii de pâine. Alung repede gândul acesta, sunt hotărât să-mi tai doar o singură felie și aceia cât se poate de subțire, poate chiar prea subțire. fapt ce mă determină să mai tai una. De altfel ar fi o risipă de energie și timp din moment ce painea o voi prajii într-un prăjitor cu două compartimente. Gustul de pâine prăjită cu roșii mi se pare mult mai acceptabil, și cred că-mi veți da dreptate, un strat subțire, foarte subțire de unt nu poate face alceva decât a îmbunătăți și mai mult gustul. Odată cu untul, scot și șunca afumată din frigider, nu de alta dar întâmplător era așezată pe cutia de unt. Sunt conștiient că afară este foarte cald și a ține mai mult timp ușa deschisă la frigider , lucru care sa-r fi întâmplat dacă aș fi vrut să separ șunca de unt, e cu totul neindicat. Odată scoase din frigider le separ cu multă băgare de seamă și împing șunca în celălalt colț de masă, iar untul îl aștern în straturi subțiri și repetate pe pânea fierbinte scoasă din prăjitor. Înghit cu lăcomie cele două felii de paine cu roșii. Sunt de acord, de alfel ca și oricine alcineva ca nu e rău gustul. Uitasem să vă spun: sunt din fire o persoană ordonată, de aceea nu suport dezordinea. Datorită acestei superioritați(cu modestie o zic) îmi dau seama că șunca aruncată în celălat colț de masă nu e o imagine prea placută pentru un om ordonat ca mine. Cu un gest simplu apropii șunca de farfuria cu roșii. Tai o felie foarte subțire de șuncă și o trec prin fața ochilor. Sunt pe deplin sadisfăcut de performanța mea, nu numai că am reușit s-o tai foarte subțire dar am respectat și planeitatea, ceea ce-mi dă imbold să mai fac înc-o înercare, care se dovedește a fi la fel de performantă. De altfel și gustul de roșii cu șuncă afumată mi se pare destul de apetisant. Ce bine ar prinde o felie de paâne amestecată cu celelalte două ingrediente! Îmi aduc aminte de faptul că chiar și cei mai severi doctori în materie de nutriție nu te vor opri să mănânci doua, TREI feli de pâine. Prajitorul de pâine îmi aduce din nou aminte de economia care o pot face folosind ambele locașuri deodată. E adevarat că mi-e foame, dar sunt om matur și nu mă las așa de ușor dus cu zăhărelul, așa că sunt hotărât să nu tai doua și doar o singură felie. Din fire nu sunt un tip zgârcit, lucru care se manifestă în toate domeniile din viața mea. Dacă am hotărât să tai doar o felie mi-am zis să nu mă zgârcesc la o asemenea operație. Deci tai doar o felie-impropriu spus felie- și pentru că nu încape în micul locaș al prajitorului de doi bani pe care îl aveam mă hotărăsc s-o mănânc neprăjită. Pe nesimțite mica bucată de șuncă afumată, mica zic, că pe oricare cântar ai fi pus-o na-r fi arătat mai mult de trei sute de grame, dispăru amestecată cu felia de pâine-repet impropriu zis felie – și cu frumoasele roșii de grădina în cavitatea de acum plină a stomacului meu. Ultima felie de roșie sunt nevoit s-o înghit goală, lucru deloc ușor dacă te gândești la soarta celorlalte bucați care au împărțit aventura cu alte ingrediente. Dar îmi aduc aminte de hotărârea de nezdruncinat pe care am luat-o și nu vreau să mă dau bătut nici în ruptul capului și convins că și această ultimă bucată de roșie va arde multe grăsimi o înghit cu lacomie . Mă ridic de la masă sătul și satisfăcut. Cred că n-o să-mi fie greu să țin acest regim și sunt aproape convins că pot să-mi întind regimul alimentar pe parcursul întregii zile, eventual cu unele mici modificări.

Vizualizări: 31

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor