“dorul nu te omoară”

spune cinicul,

neiubitor şi neiubit…

 

dar nici să trăieşti

nu te lasă

te-aruncă-ntre acorduri

ca între corzile din ring

-un “no man’s land”,

un spaţiu destinat

zidirilor

de Ane

la temelii

de viitoare catedrale

nemântuitoare-

 

tăcerea

îşi coboară lespedea

izvorâtoare

de noapte şi de frig

peste genunchii frânţi

de neputinţa

de-a se lăsa înfrânţi,

peste trecerea ta

fără urmă şi umbră,

peste talpa

sub care iarba nu mai creşte,

peste curcubeul

cu o culoare mai puţin

şi drumurile, toate, sfârşindu-se

în râpe…

 

nu te omoară, dorul,

doar îţi închide

uşi, ferestre, cer…

te lasă

vieţuirii

fără ecou,

 

în gri…

 

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Octombrie 6, 2014 la 4:05pm

verdele fara curcubeu ar arata trist?  albastrul electric din ochiul de prada uliu. Ce facem fara mov in serile de anul nou? culorile complementare se complimenteaza armonic, ca un ecou in parcul fara linii drepte..

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor