toate te-au adus aici, nervurile gândurilor sterpe,

privirea piezişă în urmă,

saltul hotărât prin gămălia de ac a bucuriei.

de fiecare dată când  mă aruncam în gol de la căpătâiul patului

speram să primesc

minutele tale zilnice de nemurire,

îmi amintesc şi acum la fel de clar nopţile de la spitalul şapte,

atunci am început să înţeleg cu adevărat

compoziţia chimică a secundelor,

goliciunea mea completă, morţile mele repetate.

te-am inventat pe tine,

ţi-am fost Dumnezeu până în clipa în care a sunat de ieşire.

povestea asta s-ar complica inutil

dacă lamele creştetului meu

nu ar decupa cerurile sordide,

dacă punctul ăsta în care mă oglindesc adânc

nu ar aduna în el însuşi

rămăşiţele respiraţiei noastre.

dacă mai ai cumva ceva de spus, si-la-bi-seşte!

***

între inspir şi expir,

trăim nedespărţiţi

în cuşca lui faraday.

 

Şerban Axinte s-a născut la 27 iulie 1976 la Iaşi. Actualmente, este cercetător ştiinţific la Institutul de Filologie Română “A. Philippide” al Academiei Române – Filiala Iaşi, redactor al publicaţiei cu profil academic „Philologica Jassyensia” şi colaborator la mai multe reviste culturale, printre care „Observator cultural” , „Convorbiri literare”, „Tribuna”. A fost secretar general de redacţie al revistei culturale „Timpul” (2004-2007).

 

A publicat volumele de versuri: Starea balanţei, Ed. Eurocart, Iaşi, 1996; Pragurile Apeiron, Ed. ouTopos, Iaşi, 1999; Lumea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut, Ed. Vinea, Bucureşti, 2006. Prezent în antologiile oZone friendly. Iaşi. Reconfigurări literare (coord. O. Nimigean), Ed. T, 2002 ; Antologie de la poésie roumain contemporaine, în Confluences poétiques, nr. 3. (Anthologie établie par Magda Cârneci et Linda Maria Baros); Nasturi în lanul de porumb (coord. V. Leac), ed. Brumar, 2008 şi Poezia antiutopică. O antologie a douămiismului poetic românesc (coord. Daniel D. Marin). Coautor al Dicţionarului general al literaturii române, vol. I-VII (coord. Eugen Simion), Ed. Univers Enciclopedic, 2004-2009. Doctor în filologie din ianuarie 2010. Membru al Uniunii Scriitorilor din România şi al Asociaţiei de Literatură Generală şi Comparată.

 

 

* mai multe poeme purtând semnătura lui Șerban Axinte puteți citi pe blogul personal: http://www.serbanaxinte.com

 

 

Vizualizări: 605

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe August 22, 2012 la 12:28am

erată: în eseul meu pentru domnul Axinte - Faraday şi nu Faradey...cu scuze...

Comentariu publicat de milica furtuna pe August 21, 2012 la 2:44pm

Un poem extrem de profund , cu reverberatii sufletesti grave , cu inflexiuni  de atemporalitate -repectiv, "cusca lui Faraday"... " imi amintesc si acum la fel de clar noptile de la spitalul sapte , atunci am inceput sa inteleg cu-adevarat compozitia chimica a secundelor"...

Chinul fizic si sufletesc evadeaza din corp si suflet atunci cand poetul creaza : prin "mortile mele repetate, te-am inventat pe tine"

Un poem extrem de reusit in tot cuprinsul sau, scris cu mult , mult talent.

Astept sa va citesc in continuare . Felicitari sincere!

Comentariu publicat de Petru Solonaru pe August 20, 2012 la 10:28pm

Domnule Şerban Axinte, e bine să ştiţi că filologia e ceva, iar poesia altceva.

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe August 20, 2012 la 12:33pm

  Şerban Axinte, poemul " Cuşca lui Faradey"...,Gheorghe Apetroae Sibiu, eseu critic

În " Cuşca lui Faradey", de Şerban Axinte, în devenirea logică  perpetuă prin curgerea timpului, mulţi  "între inspir şi expir, trăim nedespărţiţi". Aici reiterăm  lestul eidos-ului parmenidic hin , al trecerii banale ne- apofantice prin "nervurile gândurilor sterpe", şi exultăm de bine prin litota moralităţii  " saltul prin gămălia de ac a bucuriei". Este  Totul în nelimita pitagoreică a ecuaţiei de imagine a unei existenţe flamante onirice a eternului cu valenţe hedonice,  "de fiecare dată când  mă aruncam în gol de la căpătâiul patului speram să primesc minutele tale zilnice de nemurire", şi o ţintire spre  identitatea materialului cu temporalul în spaţialitatea anamnezică aletheică,  " să înţeleg cu adevărat compoziţia chimică a secundelor",  poziţionarea  în imperiul nud al thanathosului , în arhetipuri sacrificiale ,de supoziţii alienante şi de  frica de moarte, panica, cu mesaje în anima," între inspir şi expir, trăim nedespărţiţi". În claustrofobiile vieţii inerte se evidenţiază perturbările conflictuale  în coordonate  tisulare  ontice, de care ne putem debarasa numai cu inventarea unui "alter ego", "te- am inventat pe tine". Bine se crează un baraj solitudinii şi epuizării mentale, în locul condiţiei thanatice evidente şi repetate a poetului:  "goliciunea mea completă, morţile mele repetate",  pentru care nu există timp, în schimb există un dia-logos socratian,"dacă lamele creştetului meu nu ar decupa cerurile sordide", de supravieţuire prin restructurare şi prin eliminarea epuizării conflictuale: "dacă punctul ăsta în care mă oglindesc adânc nu ar aduna în el însuşi rămăşiţele respiraţiei noastre", spre cicatrizarea tisulară şi o vagotonie somatică , generate de ignorarea stresului şi conştientizarea evenimenţială versificată  a cotidianului .

 

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe August 20, 2012 la 2:34am

       Revin iara cu scrisul nu despre ce-i prezenti in cusca lui Faraday ci despre ceva ce tot incerc aici sa aflu un raspuns, indraznind in intentia mea de comentariile ce apar apropiate de gargaunii din capul meu legati de un raspuns la intrebarea pusa mereu mie precum si pe aici si anume "Cine sant Eu". Pacatos din fire am alaturi si Biblia primta de curand la cere speciala si adusa de-o nepotica din Romania. Ieri un vecin de-al meu venit dinvacanta de vara petrecuta jos in Europa si ajungand si in Grecia mi-a adus o ruciulita mica si o cutioara cu smirna. Asta a fost ieri. Astazi am avut parte de implinirea a trei ani dela plecarea in vesnicie a sotiei mele. Cum obisnuesc lucruri crestinesti cu astfel de situatii am aprins si smirna adusa pe langa lumanrile obisnuite. Dar nu asta este samburele scrisului meu acum ci pe mai departe bajbaiala in discutii stintific-apoase ca raspuns la intrebarea mea "Cine sant EU!". Citind mai jos gasesc ca noi ne aflam intr-o cusca cu "cavitate rezonanta, ceva legat de fenomene elctro-magnetice. Am mai scris legat despre un centru  mare dela Berna care pana la urma nici macar un fasait mai plauzibil de justificare a enormelor cheltueli facute nun sa putut scaote din el spre a merge mai departe spre cunoasterea mai super fizica a exitentei noastre. Si aici unde sant eu, Universitatea din Lund este un proect de fi construita o instalatie lansatoare de protoni. Nu sant insa fonduri suficiente in directia asta. Las asta deoparte si revin la mai jos comentariul legat de comunicatiile dintre noi si El. Indrazneala mea de a ma amesteca cu discutia aici i-mi poate atrage anulare  ca prezenta in aceasta revista. Toata aceasta existenta in cusca domnului Faraday se priveste prea religios de catre toate cele sapte mari sectoare ale marilor religii. Cercetari pseudostintifice cu intentii convingatoare despre superioritatea acestei specii careea ii apartin si eu nu fac decat sa prelungeasca necunoasterea adevarului existentei. Eu unul, nu este un lucru sa nu-l fac zicand "O Doamne" sau "Doamne ajutama cu cativa ani in plus !" eu avand 85. Dece il rog cu anii acestia? In speranta omeneasca de a gasi ceva ce doresc sa-mi confirme ceva ce cred ca exista!

       Despre comunicatiile dintre noi sau facut si se fac cercetari ce confirma existenta unor astfel de legaturi. Al amesteca insa pe El in treaba asta fara sa fie intrebat rezultatul va fi egal cu zero oricata incercare de reglare a frecventei de rezonanta cu postul Lui de emisie, coincidenta in asta fiind si meseria mea practicata si privat si undeva in lucru la MFA.

       Comunicatiile dintre EL si noi nu se poate atinge nici cu  teoria lui Einstei si nici cu incercarea de decupare ale marilor religii. Lumea, existenta noastra in ansamblul ei sta pe ct totul alte picioare! Va lipseste in studiile domniilor voastre de a va departa un pic de fotoliul in care va socotiti asezati coborati cu harzobul din Innaltul Cerului!

        Cu privirea mintii mele cu o pregatire de 4 (patru) clase primare, ma uit in josul acestei planete spre centrul ei si vad sub aceasta subtire scoarta solida de nici 30 de kilometrii grosime se gaseste un cuptor de lava incandescenta clocotind de milioane si milioane de ani la randul ei tinuta de o forta de gravitatie potrivit legilor cosmice ale sistemului planetar din care facem parte! Intoarceti un pic oglinda si privitiva existenta lumii pe fata cealalata a oglinzi ! Eu unul stiu cum aparut si stiu unde voi dispare. In bratele si langa mine au plecat destui din randul celor apropiati mie botezati in religia careea-i apartin, crestin-ordodox. Botez facut in aceeasi apa in carea fost botezata si o fetita din cauza ca preotul nu avea cum sa mai incalzeasca apa si pentru botezul meu, fiind un ger de crapau pietrele. Ca mai tarziu dus de mama am ajuns si la sfantul Petru dela Maglavit luand apa dela salcia plangatoare sant lucruri adevarate ce le spun legat de apartenenta mea religioasa. Sant ctitor la biserica unde nu lipsesc la sarbatori mari sau chiar duminicile. Dar asa sant eu facut si sa despic lumea din jurul meu cu ajutorul brumei mele de invatatura! Sant intamplari in viata mea care-mi comfirma existenta unei forte necunoscute inca de catre ce-i ce se ocupa spre dezlega apariatia existentei umane! De curand auzit prin radio si citind in presa o stire ce-mi confirma inca o idee infipta in capul meu despre primatul vietii si anume asa cum am mai scris eu pe undeva, pe aceasta planteta, dupa ce ea si-a termionat procesul de racire si stabilitate in acest sistem solar si intrunind conditiile de baza spre aparitia EI materiala asa cum o percem noi astazi, caldura, apa, oxigen si altecele, prima care si-a facut aparitia a fost lumea vegetale urmand apoi microscopicele creatii nu in piatra si din piatra seaca! Aceste doua prime aparitii ale vietii pe aceasta planeta au facut ca in sutele de milioane de ani sa fim ce santem astazi! Stintifico-fantastic sau rastalmaciri religioase le accept in felul si in dreptul lor dar nu ca amagire in a gasi raspuns la intrebarea mea "Cine sant EU", intrebare fiind al treilea motiv pentru care am parasit Romania in 1980! Cu asta Ion pune punct cu speranta a doua trei randuri de luat in seama sau nu a celor scrise de el la si inmiezul aceste nopti, prag spre patru ani dela pierderea a celei care a fost ancora si busola in aceasta viata, sotia mea! Zilnic sau la doua zile ma duc si vorbesc cu ea precum si aici in casa cu lucrurile atinse de catre ea. Si aici sint lucruri de discutat depinde insa si in discutie criteriile pe baza carora sa se poarte discutia tinandu-se seama de nivelul meu minor in a purta o discutie depasindu-mi cu mult priceperea mea . Iar am apasat gresit pe o tasta si apare astfel!

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe August 19, 2012 la 11:58pm

Evadarea din cuşca Faraday se face pe baza "teoriei găurii de vierme" coroborat cu Apocalipsa cap. 21, invers decât la procesul de fertilizare şi penetrare a ovulului, o altă cuşcă Faraday, numită cavitate rezonantă biologică.

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe August 19, 2012 la 11:47pm

Felicitări!

Fiind preocupat de fizică încă din şcoala elementară, încerc să descifrez mesajul poetico-ştiinţific, neritmat, dar armonizat cu cuvintele Lui.

 

Da, suntem într-o cuşcă Faraday, dar nu făcută din plasă metalică, aşa cum am învăţat la şcoală, ci dintr-o altfel de tărie, numită CER (Geneza 1.6).

Această cuşcă magnetică, realizată cu ajutorul unui câmp magnetic sferic, se numeşte cavitate rezonantă în TFFI (teoria frecvenţelor foarte înalte).

Problema lamelor creştetului create de propriile reţele neuronale nu ar ajunge să decupeze cerurile, privatizându-le în cele şapte mari sectoare ale marilor religii (creştinism, iudaism, budism, hinduism, islamism, ortodoxism şi ştiinţa - conform Apocalipsa cap. 1-3, coroborat cu teoria Einstein de unificare a câmpurilor, nefinalizată), dacă nu ar exista vehicolul ajungerii la Dumnezeu, "duhul dătător de viaţă", al cărui traductor biologic de câmp magnetic se află într-una din coastele omului, apendicele xifoid.

 

Da, trăim nedespărţiţi din punct de vedere al comunicaţiei dintre noi şi El.

El aşteaptă.... depinde de noi dacă ne reglăm frecvenţa de rezonanţă pe postul Lui de emisie (vezi sistemul LMSC - learning management system control, utilizat la comunicaţiile spaţiale prin satelit).

 

"Comunicarea este o lege universală, este o lege dumnezeiască. Dacă nu o respectăm, dacă nu se ţine cont de fiecare nod din reţea înseamnă că ne autocondamnăm." (Creierul este ultima frontieră de luptă cu moartea, Prof. dr. Leon Zăgrean, şeful Catedrei de Fiziologie din cadrul UMF “Carol Davila” şi Preşedintele Societăţii Române de Neuroştiinţe)

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe August 19, 2012 la 7:41pm

      Batran cu mintea si cu anii, marunt in cultura, citesc fara graba spre a intelege o poezie,un poem, o scriere in proza dar raman pe mai departe cu o iluzie in descifrarea poemului sau poeziei la forma moderna, actuala ce cere a fi inteleasa deja o licenta, fie ea si plagiata!

      Din inceputul poemului o nemultumire si repros se indreapta spre o fiinta inselatoare suferintei nemultumitului care totusi accepta convietuirea in pacatoasa cusca de experiente ale lui Faraday! Eroul pare ca in sila accepta locul in cusca asta impreuna cu nepasatorul conlocuitor, partener nu-l prea vad safie!

      Si ca incheere ma impresioneaza palmaresul semnatarului poemului!

Comentariu publicat de Mariana Cristescu pe August 19, 2012 la 3:56pm

Poezie de foarte buna calitate, rafinata, inteligenta. Mi-a facut placere lectura tuturor postarilor. Sunt convinsa ca veti avea o traiectorie exceptionala.

Comentariu publicat de HORGA MIHAI pe August 19, 2012 la 2:47pm

AVEŢI UN C.V. IMPRESIONANT,Dle. SERBAN AXINTE,IAR POEZIA E LA LIMITA INTRE FIZICA - LITERATURA

DAR, FIIND IN VERS ALB,CA IESEAN, NU O GUST CUM AR TREBUI,SCUZE ( DIN PACATE NU AGREEZ

DECAT POEZIA CU RIMA,POATE SCRIETI SI ASA...)VERSURILE LUNGI, ALTERNAND CU ALTELE SCURTE,DAU IMPRESIA A ,,HAINA RUPTA,CEVA NETERMINAT''-AR FI SCRIS ASA EMINESCU?-NU!

DIN NOU, MII DE SCUZE, O SINGURA PARERE, NU CONTEAZA+MAI ALES A UNUI NESPECIALIST.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor