Cutia Pandorei

Ne armonizăm prin muzicile ce altădată încantau surdina, din sufletele acum bolnave de otite cronice.
SURZENIA e maladia unui timp cu mult întuneric, iar rutina ei demult a transformat-o în Realitate.
Şi totuşi valsăm, în şoaptă de sine, după măsuri săpate adânc în riduri de creier, în ritm mai molcom, iar uneori mai viu.
Mi-e teamă sa aud ce nu mai este la modă. Mi-e teamă să nu ma dau de gol şi să fiu izolată prin antifonare. Lumea e critică de cănd lumea.... Mai ştii ce surprize îţi rezervă?
Privesc colegii de viaţă, îngânând o pierdută prin mine linie melodică. Mă regăsesc în ritm de aduceri aminte şi încerc să-nţeleg ce îşi murmură ei.
Ne cadorisim cu priviri pline de întelesuri, care opacizează muzica cuvintelor rostite, ascultate în particular, de fiecare, egoist şi aleator, fără asentiment sau o temă simultan comună. Cică e dreptul fiecăruia să spună ce-i vine, iar tu, să percepi după cum crezi că se cuvine. E multă LIBERTATE!
Avem datoria să fim receptivi, iar programul conversiei uneltelor de comunicare trebuie să fie valid. Altfel, rămânem surzi la muţenia strigată cu voce tare prin priviri grăitoare.
Pentru neînţelesul pantomimei, am suprapus, premeditat, un fundal sonor - un bazait pe retină - cu şoapte care ne motivează, terapeutic, anchilozarea simţirii. Era unica soluţie, amăgire de fapt, să nu ne pierdem de tot minţile, până la ură. Am devenit prolifici în scuze pentru urechi înfundate şi ne-vedere, în încercarea de a ne oferi confortul convieţuirii prin împăcarea cu sine, în sufletul tot mai înghestuit de rătăciri nedorite.

Azi suntem surzi. Ne-am regăsit în priviri. Ce urmează? Dacă neşansa ne va orbi lumina?
Dacă nu ne va mai rămâne nici măcar timpul ? GRABA e boala ce urmează a fi încununată "la modă" !
Ne vom lăsa îmbălsamaţi în BOLI şi NEPUTINŢE. Vom putrezi, arzând de dorinţe nearse şi de teamă că nu vom dăinui decât ca amprente firave, tremurânde, un timp ...ce aminteşte de muţenia din sufletul surd, grăbit să atingă, tot mai departe de un timp, cu licariri tot mai slabe de lumină, NEMURIREA - visul omenirii neatins de boală, orbecăială sau silă.

Cineva, expert în adaptări la timpuri, s-a trezit dis-de-dimineaţă şi, spre uşurarea lumii, a inventat un alibi destul de trainic şi a adjudecat rolul de "exemplu perpetuu de vină" ei, Doamnei Pandora ! Cică ea ar fi .... Opreşte-te în cautarea-ţi, domnule Cineva ! Nu aşteptăm să ai şi motive ! E atât de bine ca avem, în sfârşit, pe cine da iarăşi vina !

Vizualizări: 12

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor