Cuvânt înainte la volumul „Nicăpetre - dezvelirea lemnelor”

Nu am mai apucat să scriu tot ce doream să scriu despre Nicăpetre: despre dialectica crucii, despre simbolul falusian, simbol care este la el - dincolo de înţelegerea biologistă a contemporaneităţii - ascuns (sau mai puţin ascuns) în lucrările sale canadiene, despre simbolul pubian, despre istoria sculpturii sale - care ar fi permis înţelegerea unei anume generaţii de sculptori din România - despre apariţia și epuizarea unor motive, despre trecerea în motive învecinate sau complet diferite, despre schimbările de material și implicit de teme, despre încercările acelorași teme, subiecte, în materiale diferite. Am rătăcit scrieri interesante privind toate aceste lucruri și memoria nu mă mai ajută să mi le reamintesc. Scrierile din acest volum se întind pe o perioadă de patru ani, terminându-se cu anul 2000. Lucrările lui Nicăpetre care au apărut după această perioadă şi au modificat structura, forma, ţinuta, căutările sale au călătorit în altă parte de multe ori, poate în sensul invers indicat de mine, căutările fiind generate poate de mine, de scrierile mele... Sau nu. Nu s-a vorbit încă - sau nu am eu cunoștinţă - despre arta din ultimul său deceniu de viaţă, despre lucrările în lemn care îşi schimbă forma menţionată în acest volum, despre soclurile sale, despre seminţele culcate, de dimensiuni atât de variate, de materialele folosite pentru realizarea lor. Personal, îmi este foarte greu să mă schimb în critic pentru a vorbi despre Nicăpetre și prefer să o fac direct, fără vreo etichetă sau pretenţie de merit. Nu mi-a fost niciodată clar dacă Nicăpetre nu a putut sau nu a vrut să intre în contextul artistic din America de Nord și probabil adevărul stă undeva, în altă parte decât aici. Cert este că el a luptat să se impună din toate puterile, dar cu arta sa existentă și nu cu altceva. Va trebui, dacă vom mai avea timp, ca cineva să explice de ce și cât de diferită este arta pe acest continent. Nu sunt sigur că arta sa ar fi fost aceeași dacă ar fi rămas în Europa și sunt tentat mai degrabă să zic că nu. Ca orice întâmplare, se pare că nu a fost o întâmplare. Cu toate că a trăit în Canada, Nicăpetre nu a făcut parte din contextul nord-american al artei. El a fost un sculptor român: a avut îngândurarea românească, cutremurarea în faţa misterelor. El nu a făcut o critică a ceea ce există, ci s-a referit la domeniul poetic al existenţei.

Nicăpetre nu a transformat lucrurile în artă, ci a făcut artă.

 


Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor