Dacă n-aş avea cuvinte poate n-aş putea vedea.

Mai exact, irisul îmi naşte cuvintele,

reflectând datele unei realităţi personalizate,

în care maturitatea m-ajută să par,

ceva de genul... orice!

De aceea zâmbesc aşa, cumva profesional,

reuşind faţa nostimă cu pistrui şi gropiţe,

pentru că nimic nu-i adevărat!

Doar că este real!

Acuma ori îţi place

ori vei spune că sunt un personaj dezertat,

din ospiciul mulţimii.

 

Viaţa asta nu-i decât un vast complex de cotloane,

unghere şi dosnice ascunzişuri  îndesate cu nimicuri,

sclipind îmbietor, sub lumina lunii.

Pentru mulţi încă e foarte frig.

Încălzirea globală nu-i pentru oricine!

 

Degeaba!

Lumea se înarmează.

Noi ne prefacem că totul e bine... mda.

Şi inventăm motive pentru petreceri.

Lipsa lui Aghiuţă din baruri:

are treburi mai mari!

La începutul poemului a fost cuvântul.

Nu ştim ce va urma.

Luaţi şi mâncaţi.

Vizualizări: 47

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Februarie 13, 2018 la 8:31am

Onorat de invitație! :)

Comentariu publicat de Cristian Pop pe Februarie 13, 2018 la 2:03am

       Mulţumesc Adrian Scrimint...bine ai spus. O cafea virtuală? :)

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Februarie 12, 2018 la 10:10pm

Cuvântul este un șperaclu al universului. Multă metaforă în această succintă poezie, împletită cu divin și apocaliptic...

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor