Gândul meu atinge

adâncimile tale,

simt cum îmi regăsesc

cuvintele pierdute

în întunecimea regretelor.

Ating tăceri, ascult dezmierdări,

muşc din singurătate,

privesc în ochi uitarea

chem dragostea

şi mă înfior de viaţă.

Sunt cuvântul nerostit

mă contopesc cu clipa,

topindu-mă în durerea timpului.

Se nasc atâtea întrebări

la marginea vieţii,

încât răspunsurile vin prea târziu...

Şi mor în mine visurile

născute din mii de clipe

din sute de cuvinte...

Rămân doar eu,

o necunoscută

în ecuaţia dragostei. 

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Niculicea Elena-Lavinia pe Decembrie 13, 2012 la 10:38pm

Multumesc pentru vizita si imagine, d-le Izvor!

Comentariu publicat de ION IZVOR pe Decembrie 13, 2012 la 10:19pm

Comentariu publicat de Niculicea Elena-Lavinia pe Decembrie 13, 2012 la 9:32pm

 Mă bucură vizita si aprecierea ta, Maria! Cu drag!

Comentariu publicat de Niculicea Elena-Lavinia pe Decembrie 13, 2012 la 9:32pm

Multumesc pentru semnul de lectura, d-na Luşcan! Cu drag!

Comentariu publicat de Elisabeta Luşcan pe Decembrie 13, 2012 la 6:24pm

Rămân doar eu,

o necunoscută

în ecuaţia dragostei.

     Frumos! Felicitări!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor