mi-e dor să-mi găsesc cuvintele adunate în jurul sufletului
ținându-mi de cald
pământul se rotește atât de repede
încât mi le împrăștie în cele patru vânturi
noaptea visez că se strâng toate pe lângă mine
și mă înveșmântează
lumina lor diamantină îmi deschide bezna nopții
simbolurile mele apar ca niște nestemate încă nebătute în aur
iar strălucirea lor nu o văd decât eu

în răstimpuri rătăcesc câte unii prin visurile mele
și mă trezesc cu ei alături de mine

într-o zi cineva mi-a apucat un gând și mi l-a cercetat cu atenție
de parcă ar fi găsit vreo relicvă
m-a întrebat dacă locul poate fi vizitat mai des
și altcândva decât în clipele nopții
nici acum nu știu de ce nu i-am răspuns
a plecat
de atunci nu l-am mai văzut
dar am auzit că în fiecare zi
un ins cu o față nedefinită
îmi păzește îndeaproape respirațiile
ca nu cumva într-o zi
odată cu vreun oftat
să scap printre buze
piatra pe care o așteaptă
să o așeze în montură

Vizualizări: 41

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor