Când vorbim despre speranţă părerile sun dIferite, fiecare dintre ele fiind un adevăr parţial şi relativ, dovadă a diversităţii felului în care este abordată existenţa.
Oprimă categorie ar putea fi caracterizată prin cuvintele lui Seneca (Epistole, 70): „Cât timp trăieşte omul trebuie să spere totul”. Sunt cei care trec peste greutăţile vieţii acceptându-le şi „sperând” ca viitorul să le devină favorabil, să le aducă mulţumiri. „Speranţa, înşelătoare cum e, serveşte cel puţin să ne ducă la sfârşitul vieţii pe un drum plăcut” (La Rochefoucault, Maxime, 168), căci „Speranţa înşelă sufletele cele mai mari” (Vauvenargues, Reflecţii, 359) dovedind că „Speranţa este visul celui treaz” (Aristotel, Diogene, 11). Tot atât de adevărat este faptul că „Speranţele cele mai ridicole şi cele mai îndrăzneţe au fost cauza unor succese extraordinare” (Vauvenargues, Reflecţii, 231), fapt ce ne duce la concluzia că „Atâta timp cât trăiesc, sper” (Priapea, 80).
Dar, „Nu trebuie ancorată corabia de o singură ancoră, nici viaţa de o singură speranţă” (Epictetus, Flour, 10), iată o idee folositoare tuturor!
Sunt alţi oameni care îşi conduc viaţa după un alt principiu, consideră că speranţele sunt inutile: „O, speranţă înşelătoare a oamenilor, noroc fragil, străduinţe zadarnice” (Cicero), fapt ce ne duce la „Nădejdi deşarte şi amăgitoare îşi face omul fără înţelegere şi visele dau aripi celor nerozi” (Septuaginta, Sir. 23). Fără să vrei te gândeşti că „Speranţa este numele unui bun nesigur” (tot Seneca, Epistole, 10), şi, mai mult decât atât „Speranţa este o mare falsificatoare a adevărului” (Gracian, Or. 19). Aşa se face că „Trecând peste rău, sperând binele, trece viaţa, vine moartea” (La Oxenstierna, Pens. 11).
Eminescu, în Glossa, ne spune:

Nu spera şi nu ai teamă
Ce e val ca valul trece;
De te-ndemnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

„Nu spera şi nu ai teamă” iată deviza fundamentală a existenţei!
„Nu spera” la lucruri, fapte sau situaţii diferite de cele oferite de trăirea ta, deoarece viaţa fiecăruia este înscrisă în coordonatele scenariului universal, cu siguranţă riguros şi de neevitat, în care nu este „mutare sau umbră de schimbare” de la cele rânduite de Marele Strateg, şi „nu ai teamă”, deoarece, prin acelaşi destin, nu vei fi supus la încercări, pe care evoluţia din acel moment, să nu-ţi asigure trecerea lor cu bine.
„Tu rămâi la toate rece!” adaugă poetul, îndemnându-ne să ne construim existenţa pe raţionamente lucide, eliberată de ataşamente, curăţată de speranţe (întotdeauna deşarte), folosind oferta prezentului (în sensul benefic al oportunismului).
(Trecutul a fost realizat prin prestaţia unor oameni cu concepţii care astăzi nu mai sunt, deci prezentul e produs al ideilor şi filozofiei noi, ale contemporaneităţii, altele decât cele ale trecutului, iar experienţa acelor oameni nu ne mai e folositoare. Viitorul va fi emanat de oameni cu idei şi concepţii necunoscute, fapt ce va amprenta sever cu „necunoaştere şi incertitudine” vremurile ce vor veni.).
Speranţa este minciuna cea mai nocivă a politicienilor.
Notă: Citatele au fost luate din volumul „Un dicţionar al înţelepciunii” de Th. Simenschy, Junimea 1979.
Spiridon Ramniceanu.

Vizualizări: 94

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de HELENE PFLITSCH pe Martie 22, 2015 la 8:48am

Perfect de acord cu dumneavoastră, domnule Spiridon. Am exagerat folosind cuvântul în încercarea de a judeca „rece” Speranța. Recunosc că oricât m-aș strădui, nu îmi iese. Nu pot să încetez a mai spera la o o lume... hai să zicem, cu mai multă judecată.

Dar...articolul dumneavoastră este foarte interesant. Ca dovadă, am lăsat un semn.Mi se întâmplă mai rar în ultimul timp.

Prețuirea mea,     

Comentariu publicat de spiridon ramniceanu pe Martie 22, 2015 la 7:47am

Mulţumesc pentru lectură şi comentarii.

Concentrarea asupra prezentului este singura acţiune productivă. El, prezentul, trebuie trăit cu intensitate, decenţă şi moralitate strictă.

Expresia "deşertăciune", dar mai ales înţlelesul ei, ar trebui eliminat din gândirea noastră, deoarece "totul" are importanţă, dezavuarea (dispreţul, ignorarea), este o stare negativă.

Comentariu publicat de HELENE PFLITSCH pe Martie 21, 2015 la 8:04pm

Și la ce concluzie ai putea ajunge?

Trăiește-ți clipa pentru că restul este doar deșărtăciune.

Comentariu publicat de Stoica Alina pe Martie 21, 2015 la 7:31pm

 Ileana Cerato .Art 

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor