Volumul "Cuvinte-n necuvinte" al poetului piteştean Marius Iulian Zinca nu urmează programatic, cum s-ar putea crede, prototipul stănescian; el se autoconstruieşte o dată cu zbaterile interioare, pulsând uneori haotic, deloc cenzurat. Textul pare zborul unei păsări rănite, care de dragul sângelui din cuvinte încurcă forţa centrifugă cu cea centripetă. Sintaxa ascultă doar regulile ludicului, lexicul însuşi gravitează undeva între joc şi joacă. E un altfel de a scrie, pentru că avem de-a face cu un alt fel de a recepta, de a experimenta viaţa. Un adevărat miraj al simţurilor pus în slujba obsesiei scurgerii ineluctabile a timpului.

         Centrii de greutate ai orizontului mentalitar sunt structuraţi antinomic, de unde şi frecventa uzitare a oximoronului. Printr-o maximă abstractizare, viaţa e închipuită drept un şir de întâmplări mărginit de leagăn şi sicriu. Se reactivează o veche paradigmă potrivit căreia egipteanul se gândeşte la moarte încă din pântecele mamei sale. Pentru poet, familiaritatea cu moartea duce la celebrarea vieţii. Obstacolele cotidiene nu-l fac decât să înghită în sec, obturând gâtul lacom al clepsidrei. Nisipul se aşează cuminte la picioarele gândului. Unii îl fac piramide, alţii castele. El îşi înmoaie degetul în lumină şi scrijeleşte poeme… Acum înţeleg de ce îngerii au tatuat cu rugăciuni pleoapa cerului!

         Conceput în patru capitole, tot atâtea anotimpuri poetice (Cuvinte din tranziţie, Lagărul ordinii, Picuri de singurătate, Cântecul timpului), volumul e străbătut de o nelinişte metafizică. De la cinismul amabil propovăduit de Deeping, până la transfigurarea cioraniană ( Picuri de singurătate poartă  moto-ul:"Să pari vesel tuturor şi nimeni să nu vadă că şi fulgii sunt lespezi de mormânt"), poeziile lui Marius Zinca ating un registru larg de tonuri şi stări, cu toate acestea prezentându-se surprinzător de unitar.

         Conflictul dintre individul societăţii post-industriale şi e-ul creator se rezolvă prin plonjarea într-un univers referenţial resemantizat din temelii. Proiecţia mimetică e o continuă tranziţie, nimic nu e imuabil. Astfel filtrate, lucrurile suferă un dublu proces: sunt apropiate şi, apoi, apropriate. Fenomenul e valabil şi pentru câteva prefabricate artistice pe care autorul le inserează în creaţia sa.

         Poezia-definiţie (Cerc vicios, Printre stânci), poezia brahilogică, gen hai-kw (Când pleci, Pas necunoscut, Nemâncat, Trupul gândurilor, Nesomnul trunchiului, Trezire târzie, Beţia cuvintelor), poezia dedicaţie (Un strigăt dureros, Lui Nichita, Romanţă fără muzică, Acasă, Ultimul drum, Taina) îşi odihnesc zborul între copertele „Cuvintelor în necuvinte”. Uneori, carnea cuvintelor musteşte TĂCEREA.

 

                             

                                 ADRIAN SĂMĂRESCU

 

Vizualizări: 120

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 18, 2011 la 9:24pm
multumesc cu alese ganduri din suflet Irina, o seara frumoasa, Marius
Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Octombrie 18, 2011 la 9:11pm
Felicitari Marius! Felicitari si domnului Adrian Samareanu pentru alesele ganduri aduse!
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 12, 2011 la 8:27pm
aprecierea e a mea pentru tine Fulvia, pentru voi toti, multumesc, o seara minunata, Marius
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 10, 2011 la 12:45am
multumesc Veronica, te imbratisez, o noapte si o saptamana asa cum ti le doresti, Marius
Comentariu publicat de veronica vartic pe Octombrie 10, 2011 la 12:35am
felicitari ! sa iti ajute Dumnezeu sa faci si in continuare numai realizari frumoase !!
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 9, 2011 la 9:27pm

Marilena...

 

MULTUMESC DIN SUFLET

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 9, 2011 la 7:58pm
multumesc Elena din suflet pentru cuvintele tale
Comentariu publicat de Cercel Marilena pe Octombrie 9, 2011 la 6:38pm
La Arghezi...potrivite, la Nichita...necuvinte, la tine Marius "cuvinte-n  necuvinte"...cu mari resurse de frumusete... Nichita spunea ca oamenii sunt singura forma de existenta care emite mesaje...iar viata este una singura, indivizibila: " s-a pus la indoiala piatra ca vorbire. /au zis de fluture ca este o respirare,/de cartof, de porumb si de pruna,/strigat de nefiind"..
Comentariu publicat de Elena Mititelu pe Octombrie 9, 2011 la 6:12pm
Marius, te felicit din inimă! Mă bucur pentru paşii făcuţi, unii sub ochii noştri... Meriţi aprecierile din plin!
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Octombrie 9, 2011 la 4:51pm
multumesc Vasi, ma mandresc cu voi, prietenii mei de retea si cu prietenul meu de suflet ADRIAN SAMARESCU

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor