Când pun cuvinte pe hârtie

Că sunt adevărate, că sunt fantezie

Pornesc din mine raze ce trec de stratul vieții,

Ca săniile cu lupi, ce străbat nămeții.

 

Se duc în depărtări - ce sper și eu a le ajunge!

Cară cu ele așteptări și planuri îndelunge.

Eu, ca o mamă deocheată, le invidiez...

Mi-aș dori, cel puțin odată, să pot să le urmez.

 

Lasă în urma lor o dâră de viață și iubire...

În mine curg concomitent  libertate și dubire!

Nu pot să nu le dau frâu liber în văzduhul preaiubit.

Ar fi un sentiment stingher, să le opresc din strălucit.

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor