De la dreapta: Bogdan Toma, Ioan Groșescu, Ion Stratan & Gheorghe Iova

Cuvintele, ca banii…

Aşa şi-a botezat Ioan Groşescu – multora dintre noi cunoscut îndeobşte ca gazetar – volumul de poeme, care strânge între coperţile-i elegante creaţia unei vieţi. Spun acest lucru, deoarece poetul, în acest volum de debut, a inserat versuri din 1966 – precum este poemul „Singurătate în aşteptare” – cele mai recente datând din 1996.

 Pe mulţi, nu acest debut târziu i-a surprins, ci, mai degrabă, faptul că gazetarul, pe cât de subtil, pe atât de tăios, irumpe, contrar aşteptărilor, nu cu proză ci cu poezie. Vă pot spune, cu mâna pe inimă, că este o poezie afurisit de valabilă, verbioasă şi sprinţară, delicată uneori, şmecheră alteori, languroasă şi lascivă ca o amantă maşteră într-ale amorului, ce mai, îl simt pe Jean Groşescu peste tot, în fiece vers şi-n fiece cuvânt.

L-am cunoscut pe om și pe ziarist în perioada, cred eu, cea mai frumoasă şi adevărată a cotidianului Ploieştii (cu redacţia în chiar capătul străzii Vasile Lupu, prin 1992), pe care-l conducea împricinatul. Trecut-au anii, timp în care gazeta pomenită a devenit săptămânală iar odată cu ivirea acestui volum, simpaticul și colțosul palicar mustăcios, poet debutant. Însă unul subţire, cu ştaif, cum se zice pe la noi, prin urbea X a lui Nenea Iancu, trecut prin ciurul şi dârmonul vieţii, un iremediabil optimist şi prieten la cataramă cu o puzderie de alţii asemenea lui, coborâtori din os domnesc de Caragiale.

Cum îl ştiu un împătimit, cultivat şi rafinat cititor de poezie mare – răzbate din versurile-i –, de la Dimitrie Stelaru la Nichita Stănescu, pînă la Miron Radu Paraschivescu ori Mircea Dinescu și Ion Alexandru – pentru a-i numi pe cei mai dragi, poate, sufletului dumisale –, sunt aproape convins că Ioan Groşescu va „recidiva” c-un nou volum.

Nu pot încheia înainte de-a mai spune că ţinuta grafică a cărții, pe cât de sobră, pe atât de în ton cu carnea versurilor, a fost asigurată tot de-un poet, prieten al stimabilului debutant, Marian Ruscu pre numele lui, proprietar de editură, care de-o vreme, dincolo de meşteşugul cuvintelor cochetează şi cu acela al tiparniţei. Și bine face!

La final, o „Rugă”, ca mărturie a celor tocmai spuse: Ia-mă, doamne, sub aripă / Să mă ascund de-arcuş o clipă / Ia-mă, Doamne, sub sutană / Când îmi cântă Nelu Pană // Ia-mă, Doamne şi mă lasă / Să stau frigului acasă. / Ia-mă, Doamne, nu mă lua / Cât mai cântă Crăciuna,/ Căci mi-e sufletu-ndoit/ Să stau dânşii potrivit.” 

© Bogdan Toma (text inedit, 1997)

Ioan Groșescu, pe scurt...

Scriitorul și editorul Ioan Groșescu s-a născut la 5 august 1941 la Ploiești * Este absolvent al Colegiului Național „I. L. Caragiale” din Ploiești și al Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București (secția jurnalistică), unde i-a avut profesori, printre alții, pe Al. Piru, George Ivașcu, Nicolae Manolescu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga ori Eugen Simion și colegi, printre alții, pe viitorii critici literari și scriitori Mircea Iorgulescu (de care l-a legat o statornică prietenie pînă în clipa dispariției acesuia), Laurențiu Ulici, Mircea Dinescu ori Dana Dimitriu. Participă la ședințele cenaclului literar „Junimea” condus de criticul și istoricul literar Ov. S. Crohmălniceanu. * Profesor (pentru scurt timp) la școala generală din comuna Fulga (Prahova), apoi jurnalist la diferite publicații („Viața Buzăului”, „Dâmbovița”) * Director al Casei de Cultură a Sindicatelor din Ploiești, unde desfășoară o susținută activitate culturală (înființează cinemnateca orașului, o trupă de teatru, clubul de literatură S.F., un cenaclu literar, „Dimitrie Stelaru”, un club de arte plasice și unul de artă fotografică.* După 1990 editează (împreună cu ziaristul M.G.Mateucă) publicația „Meșteșugarul”, apoi este redactor la cotidianul „Prahova Liberă”. Din toamna aceluiași an, devine editor, co-proprietar (împreună cu ziaristul Ion Marinescu) și director (1990-2001) al periodicului „Ploieștii” și al editurii omonime.* Prezent cu articole în „Tribuna”, „România Liberă”, „Observatorul Cultural”, „Adevărul” etc. * Este secretarul Societății Culturale „Memorial Nichita Stănescu” (prezidată de sora poetului, Mariana Stănescu, pînă în 2002) și, din 2001, co-fondator (alături de colegul dumisale de liceu, Constantin Trestioreanu) al Societății Culturale „Ploiești-Mileniul III”, unde desfășoară și în prezent o intensă dublă activitate: de scriitor și editor. * Debutul editorial se produce, surprinzător pentru mulți dintre cei care-l știau drept un vajnic și, nu de puține ori, furibund gazetar, cu volumul de... poeme, „Cuvintele ca banii” (în 1997), după care publică monografia istorico-literară „Ploieşti – Casa Îngerului. 16 ani după nemurire – Nichita Stănescu”(1999) și apoi încă două volume de versuri, „Refugiu” (2000) și „Poeme” (2001). Creația dumisale jurnalistică (articole, anchete, reportaje, eseuri, tablete etc.) va face obiectul volumului „D-a surda” (2001), care-l readuce pe omul nostru în atenția cititorilor săi ca un rafinat, talentat și experimentat jurnalist. * Tipărește, apoi, cîteva lucrări cu caracter monografic, precum sunt cele ale comunelor Puchenii Mari și Trestioara, o alta dedicată cimitirelor ploieștene, una profesorului său de matematici, Ion Grigore și, last but not least, splendida „Mahalalele Ploieștilor” (aflată, deja, la a treia ediție) – în fond o monumentală istorie a devenirii Ploieștiului în aproape 600 de pagini, bogat ilustrată care, pe de o parte, trădează apetența autorului nostru către cercetarea documentară și arhivistică iar pe de alta, lucru foarte important, nesmintita sa dragoste pentru orașul natal – o lucrare emblematică, nepereche, privind istoria acestor locuri. * În anul 2010 îi apre romanul „Trecutul continuu”, o amplă frescă socială întinsă pe 425 de pagini, cu puternice accente autobiografice. * „Ultima trăncăneală” (o parafrază la titlul volumului din 1994 al lui Mircea Iorgulescu, „Marea trăncăneală”), apărut în 2011, este un suculent epistolar întins pe mai mulți ani între cei doi foști colegi de facultate și prieteni de-o viață – Groșescu & Iorgulescu – prin intermediul poștei electronice și a celei tradiționale și, nu în ultimul rînd, un rîsu'-plînsu' existențial, atîta vreme cît reputatul critic și istoric literar Mircea Iorgulescu își trăia ultimile zile de viață. * De altfel, dispariția acestuia l-a determinat pe Ioan Groșescu să-și înceapă cariera de editor, el ocupîndu-se nemijlocit, între 2010 și 2013, de îngrijirea volumelor prietenului dumisale, „Poştalionul cu boi”, „Panait Istrati – nomadul statornic” și „Cronici literare”.

BIBLIOTECA JUDEȚEANĂ „NICOLAE IORGA”

(Biblioteca Judeteana Nicolae Iorga)

și

EDITURA KARTA-GRAPHIC 

organizează miercuri, 25 martie 2015, ora 12:00

în Sala de lectură „Nichita Stănescu” 

lansarea volumului

ILUZII 

(antologie poetică)

de

Ioan Groșescu

(Mos Nelutzu G)

Vizualizări: 182

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor