Dă-mi mâna ta, cerule

să mă prind în hora albastră a stelelor,

să caut sufletele mie dragi,

ţie, simple necunoscute prin fluiditatea întâmplărilor,

Dă-mi din înalt puţin infinit

ochii să mi se-nece în flăcări,

să-l îmblânzesc - tigroaică în vânt -

apoi să-l adorm lîngă un înger de grafit,

Dă-mi mâna ta, cerule

să-mi privesc zilele numai de tine descoperite,

să-mi înfășori în zale de secunde

inexistenţa pretimpurie, gândurile prea însorite...

 

Vizualizări: 90

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ion caesarion pe Noiembrie 28, 2014 la 8:27am

multumesc,valentina!!!

Comentariu publicat de valentina pe Noiembrie 28, 2014 la 12:37am

"Dă-mi din înalt puţin infinit

ochii să mi se-nece în flăcări,

să-l îmblânzesc - tigroaică în vânt -

apoi să-l adorm lîngă un înger de grafit,"
...
Cu încântare,
Valentina

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor