Mi-a spus Omul să nu-i vorbesc lui Dumnezeu,
Căci e iluzie, subiect de născocit cuvinte,
Mai mult sau mai puțin frumoase.
Să fac din mine un ateu,
Să-L folosesc pe post de rime,
Precum omida de mătase.
Mi-a spus Poetul cunoscut
Că am trăiri de veșnicie,
Mai mult sau mai puțin, prea multe.
Să-mi folosesc din gingășie,
Cumva, să înțeleagă și masele "inculte".
Mi-a spus Maestrul de cuvânt,
Că timpu-a stat când am rostit din mine,
Și-au stat și ei de teamă să nu fug,
Să-i las cu vraful lor de dibăcie.
Mi-a spus Expertul c-au tot scris,
De ani, cu dicționarul lor de reguli,
Dar că din norme n-au deschis
Atâtea inimi în atâtea feluri.
Mi-a spus Profesorul de stele
Că am un cer boltit doar din iubire.
I-am spus și eu că nu-i al meu, ci toate cele
Ar fi cam ale Dumnezeului născut din rime.

Vizualizări: 6

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor