dacă aş fi femeie... durea-m-ar capul!
mamă, ce ravagii aş face!
m-aş păstra blondă, dacă aş semăna cu mama
ori m-aş boi, dacă aş semăna cu tata,
cu o fiertură de frunze de nuc,
că n-aş vrea să fiu decât ecologică,
cică.
dar unghiile nu mi le-aş băga în oja aia spurcată
fiindcă vreau cu degetele mele să-ţi sfârtec inima,
ca o hienă, să-ţi smotocesc carnea ta de mascul indiferent,
când trec strada adormită şi tu nu-mi arunci măcar o privire;
să-ţi mai cadă din lungimea aia nasoală de nas,
să vezi că sunt şi femei cărora le pasă când trec grăbite pe roşu,
când amicul tău şarmant la volan le-njură ca pe cele ce stau pe centură
şi le-aruncă în scârbă mădularul lui flasc cu o direcţie precisă
tocmai atunci când muşcam din covrigul uscat, că-mi mai este şi mie foame,
uneori chiar şi sete
să mă priveşti cu nişte ochi de copil, nu de zoofil, imbecil sau de manager
ghiftuit, mirosind a trabuc fîn şi a dresuri ale atâtor dăruitoare de plăceri triale;
cum mi-aş mai băga eu degetele mele murdare de atâta muncă neplătită
în carnea ta afumată şi în baiţul ăla de mâncare chinezească,
că te-ai fudulit în democraţia asta originală,
nu-ţi mai plac sarmalele şi nici borşul meu făcut de mama pe care îl car sâmbătă de sâmbătă cu rata aia împuţită
şi nici fripura de pui pe care abia îl pot cumpăra de la kaufland în ultima zi de promoţie;
nu-ţi mai place nimic, nici măcar vinul cel roşu pe care mi-l pune tata cu respect pentru tine
în petul rămas de la berea cea stătută de la lidl,
nu-ţi mai place nimic,
nici pământul din care mi-ai spus că-ţi tragi rădăcinile tale curate şi viguroase,
nimic nu-ţi mai place!
nici concediile noastre pe care le făceam atât de fericiţi pe cuponul lu’ mă-ta de pensie,
acum te-ai ajuns,
te petreci pe coasta de fildeş,
te scalzi la miami beach...
băi făcătură,
băi perversule!
nu-ţi mai plac nici româncele,
te dai la tailandeze
că alea, mi-ai spus, ştiu să-ţi facă masaj mai bine decât mine,
ai uitat cum te-am scăpat de răceală, cu ventuzele lu’ bunica
şi toată noaptea te-am frecat cu oţet încălzit la sânii mei,
ai uitat cum îţi ştergem buzele uscate de arşiţa bolii,
da-o-ar boala în tine, de fătălău!
bărbat te numeşti tu?
cum poţi să mai vii la mine, cu amărâtă aia de pensie alimentară,
pentru fiul tău, fiul tău...! ai uitat ce ai promis când l-am născut?
că o să faci imposibilul să ajungă copilul tău cu o treaptă mai sus
şi acum abia are, sărmanul, cu ce să se îmbrace şi încălţa, noroc cu magazinele astea
de second-hand,
bărbat eşti tu?
te dai viteaz în faţa mea, în faţa unei femei fără putere,
dar nu ai fost în stare să te duci nici măcar la vot,
să-l dai jos pe ticălosul ăla care mi-a tăiat bruma asta de leafă prea simţită;
ai preferat să stai crăcit la televizor şi să te lamentezi cu toţi boşorogii ăia impotenţi
de pe b1 şi de pe antenele alea otrăvite
şi tot te jucai cu smartphone-ul ăla dubios
ca şi cum asta ar fi singura ta plăcere...
dacă aş fi fost eu bărbat... ce palmă ţi-aş fi tras peste botul ăla de curvă,
dar nu-s decât o femeie, o biată femeie,
şi nici măcar nu mai vreau să-ţi sfârtec inima.
îmi iau fiul şi mă duc în parc să mă plimb,
că de la tine n-am mai primit,
am şi uitat de când,... o floare.
dacă aş fi femeie... dar bine că nu-s, la naiba!

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor