Dac-am să plec, cândva, 

 Să nu te miri 
 Și nici să nu mă judeci, 
 Ai ofilit prea des în mine trandafiri 
 Cercând surâsul să-mi întuneci. 
   
 Dac-am să plec, cândva, 
 Să nu mă-ntorci din drum 
 Și nici să nu mă plângi, 
 Am fost mereu doar umbra unui fum 
 Și neputința mâinii tale stângi. 
   
 Dac-am să plec, cândva, 
 Să nu mă strigi 
 Și nici să nu mă chemi-napoi, 
 S-au rupt demult acele chingi 
 Ce ne strângeau odată pe amândoi. 
   
 Dar poate n-am să plec, nicicând, 
 Nu cred să am în mine-acea putere 
 Să las în urmă numai chin, 
 Și lacrimi albăstrite de durere- 
 Mi-s pașii călători așa, cum cere un... destin. 

 

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor