dacă ești

[Vasile Pin]

ești atât de departe

încât și gândul îmbătrânește până la tine

uneori se așază

să mai privească o floare de cireș

din copacul care a fost

ori un asfințit cum se veștejește

la țărmul unei mări cu tâmple de păsări albe

aprinde o lumânare

la icoana făcătoare de minuni a primului sărut

plătește taxele

de a iubi

apoi

cu tălpile goale

cu luna îndoită în formă de dor

se duce spre tine

pe mine mă cunoaște mă ține de mână

îmi dă bomboane

mai amare cu câte un pas

de tine nu mai știe pune mâna pe umăr și întreabă

daca ești