Dacă sufletul îți tace
pe cărarea dintre clipe
ai putea să îi dai pace
căci nu poate să mai țipe.
Dacă sufletul îți tace,
dar se-aude glasul tău,
printre pietre clipa zace
uitând bine, făcând rău.
Dacă sufletul adoarme,
se trezește mai apoi...
Se ridică fără arme
și îmbracă haine noi.
Dacă sufletul se-ascunde
într-o floare de cais,
să ridici clipa din unde
și s-o urci spre paradis

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Mai 7, 2019 la 1:00pm

Da, așa este d-na Ioana; Mă bucur de răspunsul dvs și sunt chiar de acord :)

Aș extrapola tocmai ca să spun că și în cazul justiției, de exemplu, ne putem imagina un asemenea câmp discontinuu. Adică?

Justiția trebuie comasată și întărită în neantul cognitiv dintre fâșiile de moralitate.

Comentariu publicat de zadic ioana pe Mai 6, 2019 la 9:58am

Draga Contact Cultural, cararea dintre clipe ne poate duce spre nicăieri, spre nemurire, spre dragoste, spre ce aspiram... Multumesc pentru popas!

Comentariu publicat de zadic ioana pe Mai 6, 2019 la 9:41am

Draga Contact Cultural, cararea dintre clipe poate duce spre nicăieri, spre nemurire, spre dragoste, spre ce doreste fiecare.

Comentariu publicat de Contact Cultural pe Mai 5, 2019 la 11:05am
Spre ce ne conduce cărarea dintre clipe?
Comentariu publicat de zadic ioana pe Mai 3, 2019 la 9:14pm

Draga Mihai Stefan Arsene, multumesc pentru popas!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor