“Abundenta nu este ceva ce obtinem, este ceva la care ne acordam.” – Wayne Dyer

Ma „impiedic“la tot pasul de gandirea omului de care m-am indragostit cu un infinit respect.Sunt reguli de viata cu care ,uneori ,sunt in asentimentul lui iar alteori ma revolta sau ma declar neputincioasa in a le intelege.Dar n-as putea,sub nici o forma,sa-i contrazic intelepciunea care ma ajuta sa imi construiesc scutul de aparare impotriva incercarilor la care ma supune viata.De o bucata de vreme „Universul“ meu se desfasoara intre oameni de succes,intre oameni obisnuiti(nu ca cei de succes n-ar intra in categoria „obisnuiti...dar totusi i-am clasat diferit)intre oameni care au preluat succesul de la predecesorii lor(parinti,bunici,etc)si-l duc mai departe insa,fireste,cu usurinta pe care ti-o ofera un inceput creeat de altii.Intre oameni in varsta care nu mai au puterea sa se ajute singuri si dependenta asta ii „ucide“cate putin in fiecare zi.Ei bine,analiza mea,este facuta din „umbra“iar unii dintre ei ma vad si ma simt,ma iubesc sau ma respecta,ma incurajeaza si imi dau increderea pe care ,uneori,o pierdem printre cararile vietii.Pentru altii sunt doar „Frau Mari“,fara suflet,fara gandire,fara sentimente...doar exist si la final de luna ne inmanam ,eu factura iar ei, banii.Despre cei din urma, n-are rost sa risipesc energie desi Ei sunt cei care obtin abundenta...dar sunt reci,fara consistenta,fara stralucire,fara caldura pe care o emana sentimentul de iubire fata de cel de langa noi. Intr-o zi am fost intrebata daca sunt multumita de munca mea iar intrebarea m-a suprins precum un uragan fara sa stiu ca eram „controlata“in tacere,vazuta si perceputa ca un om in care,dincolo de tacere,exista „stralucirea“care pleaca din adancul fiintei noastre.O femeie de o simplitate izbitoare,prietenoasa si modesta, dar in conturile careia se lafaiesc milioane de euro, a gasit un moment de analiza pentru existenta mea.Sigur ca interesul o privea in egala masura si asta fiindca stia sa-si racoleze oamenii,un observator fin al naturii umane care o ajuta sa continue succesul pornit de tatal ei. Raspunsul meu a fost simplu: -Tatal D-voastra a inceput prin a framanta aluatul(este vorba despre o renumita fabrica de patiserie)iar eu am inceput prin a „framanta“sentimentele de nemultumire cu necesitatea de-a supravietui intr-un nou inceput. Si zilele isi urmeaza cursul firesc,bilantul firmei Mari s Cleaning ma ajuta sa-mi pastrez independenta cu care defilez atat de "ostentativ" ...insa cu ce pret???...cu un Craciun in asteptare insa fara bucuria pe care o imprastie mirosul de cozonaci sau fumul inecacios pe care-l resimteam cand se taia porcul,fara trupa de colindatori la auzul carora,de ani multi,lacrimez de emotie si de dor...dorul de copilarie...."daca tineretea ar sti si batranetea ar putea".... Si revin la abundenta...oare unde este pragul dintre ridicol si dorinta de-a ne acorda la ea???

Vizualizări: 39

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor