Dacă Daisa ar fi avut cea mai mica bănuiala de ceea ce i se va întampla în această seara -atunci când am sunat-o-, sunt sigur că m-ar fi blestemat şi nu ar fi vrut să mai audă în veci de mine. Dar acum e sedată, cu pielea îmbibată de apă şi mă adoră, mă uit în ochii ei ce licăresc aşa cum nu au făcut-o niciodată dându-mi dreptate. Înlăcrimaţi, lucioşi şi cu pupilele dilate la maxim, aceşti doi ochi ce m-au scrutat de atâtea ori, par să prevestească evenimente de necontrolat. Poate ceva asemănător i s-a mai întâmplat doar o singură dată, atunci când a descoperit pentru prima dată un orgasm vaginal profund în bratele mele şi şoptea într-o limbă nedesluşită. Până atunci era obişnuită cu micile zgâlţâieli şi plăceri pe care i le oferea stimularea manuală a clitorisului, facută de ea însaşi sau de câte un amant efemer în momente singuratice sau de acţiune în doi. Până să mă cunoască nu a avut niciun iubit cu care să fi petrecut mai mult de câteva luni, timp insuficient pentru a deveni un bun amant pentru orice fata. Milă mi-e de aceste făpturi cu nelinişti, curiozităţi şi flămânziri sexuale ce nu reuşesc niciodată să întâlnească persoana potrivită pentru a le satisface. Uneori le privesc şi le ghicesc după expresie pe stradă, întotdeauna atractiv îmbracate şi cu o mină dezgustată. Nici ele nu o ştiu, nu au habar ca, toate acele impulsuri inconştiente ce le îndeamnă la tot felul de strategii seductive, nu sunt decât mărturii ale fanteziilor neîndeplinite. Toţi ar trebui să fim obligati să vizităm periodic un psihiatru, de la mic la mare, de la cizmar la preşedinte, când nu e acelaşi, binenţeles. Lumea pe care o cunoastem ar fi total diferită atunci, lipsită de conflicte interiore, de cruzimi inecesare, de războaie, crize sau de manifestări artistice. Simplu, o lume pe care nimeni întreg la minte nu şi-o doreşte, de acea ar trebui să iniţiem acţiuni împotriva acestori medici de suflete şi să îi ardem pe rug precum acum câteva secole. Avem nevoie de o noua Renaştere, de un nou Secol al Luminii. La intervale regulate sau nu, oamenirea simte nevoia să îşi canalizeze ura, e nevoie de aceasta purificare violentă, au căzut pradă lor diverse grupuri sociale, rase, credinţe de-a lungul istoriei, de ce ar nu ar fi psihiatrii urmatorii?! Nu cunosc practică mai ipocrită şi mai nedreptă - categorisirea oamenilor precum dobitoacele şi tratarea lor în scopul unei nivelari arbitrare şi absurde.

                   Aş putea să îi scurtez agonia acum, chiar in acest moment, să scot dopul de la cadă şi tot acest festin pregătit pentru ea să se piardă pentru totdeauna în ascunsele tuberii ale blocul precum în adâncul unui monstru subteran invizibil. Dar Gina, această roşcată natural cu nume de femeie uşoară, mi-ar implanta un cuţit sau o furculiţă în piept fără să clipească dacă aş fi făcut-o şi nu e deloc o metaforă. O cunosc de ceva timp, e un spirit egoist de o forta incredibilă, capabil sa treaca peste toţi şi toate pentru a obtine ceea ce îşi doreşte, în special atunci când e vorba de pofte primare. E opusul Daisei, o tânără blânda, supusă şi inhibată. Probabil tocmai această contradictie absolută m-a convins să accept acest rol între ele. Gina a pregătit totul cu multa meticulozitate, am fost manipulat într-un fel în care nici nu mi-am dat seama, am fost luminat odată cu vederea prafului alb cu care pregătit băutura Daisei. Abea atunci am realizat de ce a căutat metamfetamine în ultima noastra incursiune dupa droguri. Nu era pentru ea, se gândise la altcineva. Cine avea nevoie de speed era o altă persoană şi nu Gina. Cea care avea nevoie de un mic impuls, euforie, dezinhibare şi excitare indusă era Daisa. Ador fetele cu iniţiativă ce reuşesc să mă scoată din banalul zilnic.

               Daisa e acoperita până sub bărbie de o apa multicoloră, înspumată şi puternic mirositoare. Tot ceea ce îţi poţi imagina că ar provoca plăceri senzoriale era întotdeauna prea puţin în comparaţie cu ceea ce putea să te surprindă Gina. Cunosc doar câteva dintre ingrediente, Gina e foarte secretoasa în tot ceea ce face. Nu cunosc mai nimic despre ea, niciodată nu o întreb sau nu îmi povesteşte din ceea ce face atunci când nu suntem împreuna. Mirosul puternic de scorţişoară, ceară arsă şi rearsă, muzica şi efectele speed-ului creaseră o atmosfera psihodelică desprinsă parcă dintr-un film suprarealist. Dar ceea ce era cel mai şocant şi surprinzător era felul in care mă simţeam şi percepeam realitatea; sau de-ar fi fost un vis, cu greu le-aş fi deosebit - eram spectator, regizor, actor şi decor în acelaşi timp. Un tip de implicare şi detaşare mă cuprindeau la fiecare mişcare. Totul se contopise şi se reconstruise într-un mod atât de firesc şi natural. Eram toţi şi toate un acelaşi lucru - o pastă gelatinoasă ce ne modifica vocile, gesturile, grimasele. Un moment suspendat în timp şi spaţiu, aveam aureole în prejurul crestetului şi un curcubeu ne surâdea complice.

               Atunci când ne-am întâlnit cu Daisa aveam în minte o posibilă situaţie jenantă. Să fii în acelaşi loc şi în acelaşi timp cu două femei ce-au umezit cearcefurile tale, e întotdeauna plin de tensiune şi de-o latentă energie  ce se poate descătuşa necontrolat în orice moment.

-    Când l-ai cunoscut pe Octavian?! o întreabă Gina strângându-mă de braţ la câteva momente dupa ce le prezint. E o  încercare de a rememora şi verifica că ceea ce îi povestisem înainte despre ea era adevărat. Daisa e puţin neliniştită de această familiariate şi de atitudinea directa a Ginei.

-    Acum doi ani... în primăvară parcă...

          Ochii ei caută o confirmare în ochii mei, dar eu întorc capul spre ospătarul ce tocmai se apropia de masa noastră, eram curios cum o să facă faţă situaţie. O dorinţă puţin răutacioasă, nu-mi este uşor să îi am în preajmă  pe cei ce au însemnat ceva în viaţa mea, ea fiind una dintre ele. Am petrecut aproape un an împreună, iar ultimile trei luni împărţind acelaşi apartament, o proastă idee. Nu a fost o inspiraţie bună pentru că, aşa cum era de aşteptat din partea unei persoane precum ea, aceasta decizie însemna consolidarea relaţiei noastre şi nu doar o comoditate a întâlnirilor noastre, aşa cum o vedeam eu.

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor