Dansând pe pietre de râu (5) – Alege un număr, my lady. Şi plăteşte!

- Îţi place felaţia? Ştii tu, sex oral, a întrebat bărbatul pe o voce cavernoasă.

Brusc am devenit complet conştientă de situaţia bizară în care mă aflam şi simţurile mi s-au ascuţit. M-am gândit la ce întrebase şi o stare de adânc disconfort m-a strâns în braţe, trosnindu-mi oasele.

- Umm... nu ştiu, chiar nu ştiu, am răspuns onest, holbându-mă la şiragul lung de mărgele de lemn, înşirate pe sfoară portocalie, ce-i atârna de gât.

- Să nu faci, a pronunţat scurt. Asta-i va face pe bărbaţi să te respecte.

Am oftat.

- Şi, my lady,  a adăugat sfredelindu-mă cu privirea, ţine minte, nu eşti o prostituată.

Am clătinat aprobator.

Omul a luat iar bucata de hârtie, a întins-o cu palme pe perete şi a început iar să scrie. S-au ivit trei numere.

100.

400.

1000.

- Alege unul!

Am ridicat uimită din sprâncene.

- Alege un număr, my lady. Şi plăteşte, a adăugat negustoreşte.

Înţelepciunea indiană costa bani.

În ţara bahtului tailandez eram generoasă şi am marcat numărul din mijloc. Patru sute de baht. Aproape zece euro.

Indianul a râs pentru prima dată, cu hohote răsunătoare. Un firicel de tutun roşu de mestecat îi rămăsese între dinţi. S-a uitat amuzat la mine.

- Asta tebuie să înveţi, my lady. Eşti prea impulsivă. Uite, şi arătătorul i-a alunecat pe un semn din josul foii.

M-am uitat iar la bucata de hârtie şi am observat, incredulă, semnul euro, clar desenat, care parcă apăruse din senin pe foaie. Marcasem patru sute de euro!

- Nu, am strigat speriată.

Bărbatul s-a uitat la mine înfuriat şi s-a dat înapoi.

- În ţara ta asta nu înseamnă nimic, a strigat el şi-a scuipat în drum, chiar lângă picioarele mele.

- Nu pot să-ţi plătesc atât, nu am de unde, am spus tremurând şi-am bâjâit repede prin buzunare, căutând după bani. Mi-am numărat teancul de bancnote mototolite.

Puţin peste o mie de baht. Cam două zeci şi doi de euro.

I-am întins.

Furios, mi-a smuls banii din mână şi i-a aruncat pe jos. Am vrut să mă întorc şi să plec, dar picioarele îmi înţepeniseră.

- Domniţă, vom face, şi eu, şi tu, un compromis. Banii ăştia sunt pentru templul meu, pentru familia mea şi, mai ales, pentru zei. Dacă mă plăteşti, mă voi ruga pentru tine. Cât îmi dai?

Am căzut pe gânduri.

Prin vis, am ascultat prostită cum am îngăimat o sută cinci zeci de euro. Îmi pierdusem minţile. Şi trebuia să scot bani de pe card.

Cu un sentiment de dezgust, am luat-o înainte şi când m-am întors să mă uit în spate, indianul dispăruse. Nici nu mă aşteptasem la altceva. Confuză, am luat-o spre bancă. Amurgul plutea pe braţe calde de vânt ce-mi făcea tricoul să mi se lipească de spate. Scufundată în gânduri, încercând să înţeleg ce se întâmplase, am străbătut strada aglomerată. Îmi simţeam capul greu.

Când am ajuns la bancomat, l-am văzut pe indian deja acolo, ca o statuie zâmbitoare lipită de perete. Mi-am scuturat capul şi am introdus rapid cardul în maşină. Frustrată, am scos şase mii de baht şi i-am pus banii în mână. Într-o fracţiune de secundă mi-am dat seama că aş fi putut trăi în Asia o lună cu banii ăia. Omul a numărat grăbit bancnotele şi şi le-a îndesat în robă.

- Bun. Ultima întrebare, m-a îndemnat şi şi-a şters fruntea cu batista lui slinoasă.

Am tras adânc aer în piept şi i-am pus omului în alb ultima întrebare. Întrebarea care-mi stătuse pe vârful limbii tot timpul ăsta. După ce m-am uitat intimidată în jur, am închis ochii, ca să fac totul să dispară, şi am îndrăznit să pronunţ:

- Voi... avea copii?

Un nod mi s-a pus în gât şi ochii mi s-au umplut de lacrimi.

M-am simţit deodată ca de sticlă, gata să mă sparg, iar aerul din jur durea. Bărbatul mi-a aruncat o privire scurtă.

- Vei avea o fată, dar trebuie să te grăbeşti, nu ţi-a mai rămas mult timp acolo, a spus furios, arătând cu groază spre pântecul meu.

M-am dat înapoi.

Într-o străfulgerare, m-am gândit la adopţie sau la un donor de spermă, în timp ce mi-am privit pântecul plat, zbâtându-se fragil în lupta respiraţiilor.

Apoi m-am uitat iar la el.

Continua să mă fixeze cu o privire veninoasă, ca şi cum în ochii mei ar fi fost descoperit ceva malefic.

M-am simţit complet despuiată.

Deodată, înecându-se în propria lui respiraţie, a urlat.

- va urma -

Vizualizări: 130

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Dumitru Nicusoara pe Iunie 4, 2014 la 11:18am

Si mie mi se pare ca dansez pe pietre de rau, aproape in fiecare zi, de fapt este drumul vietii plin cu...toate provocarile lui placute si neplacute,  Interesant! Eu, astept urmarea!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor