Tu sufletul mi-ai așezat în carte
Și-n lanțuri de cuvinte l-ai legat
Să nu mai pot pleca nicicând departe
O viață nouă aici mi-ai creionat!

Și cum aș vrea să plec când minunat
E basmul-n care Craiasă m-ai făcut
De viața m-a lovit, cu-n vers m-ai ridicat
Mi-ai dat speranță și-n mine ai crezut?

Nu am știu să răsplătesc mai bine
Darul cu file ce-mi dăruie o viață,
Decât să fiu o primăvară-n tine
Ce-ți înflorește orice dimineață.

Și-n gânduri să-ți trăiesc ca o iubire
Să te renasc poem, să te rostești cuvânt
Și-mpreună zburând spre nemurire
Să ne desprindem îngeri de pământ!

de Gabriela Mimi Boroianu
25.01.2012

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor