reţeaua literară

poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente


Se implinesc doi ani de cand EA nu mai este!...Au trecut zile si nopti in care fizic existand nu am realizat ca odata, intr-o buna zi EA ...va parasi aceasta lume albastra si va alege multitudinea de culori de ..dincolo....Nu am condamnat-o nici o clipa pentru ca am stiut ca asa trebuia sa se intample....I-am daruit din zilele mele..si as fi dorit sa daruiesc mult mai mult daca intr-adevar nu am fi fost simpli pamanteni....

Pentru toti cei care inca nu au reusit sa-si defineasca existenta in aceasta lume, trebuie sa stiti ca exista totusi cineva care transforma ura in iubire...intunericul in lumina...si cenusiul in auriu!....

Din respect pentru EA, acum cand au trecut doi ani, nu vreau sa folosesc cuvinte pompoase ....Vreau sa raman acelasi om simplu care am vegheat la capataiul ei....

Axioma vietii m-a invatat ca necunoscutele acestei lumi se pot fie aduna, fie simplifica si numai de noi insine depinde ce rezultat vom obtine la sfarsitul efectuarii intregii ecuatii....

La acea data cand adunam din rasputeri forta de a merge mai departe, am realizat ca forma de compasiune pe care o avem noi muritorii nu reprezinta decat o simpla stare....care  trece...Se sintetizeaza la sfarsit in nimicul absolut...si cuprinsi de amaraciune, ne razbunam pe Prezent si incercam sa-l  furam pentru eternitate!

Fiecare din noi simte altfel...iar tristetea prinde forme stranii...realizand in final ca nu reusim sa aducem nimic inapoi in timp....Amintirile parca fug de noi, iar tristetea ne ajunge din urma, luandu-ne de mana sa pasim catre dezamagirea absoluta!

Unii dintre noi realizam intr-o fractiune de secunda ca nu suntem decat niste particule ce respira mecanic intr-o lume plina de mecanisme dubioase....

Altii insa se transforma in suflete cu aripi care invata pe loc sa zboare printre visari proprii ce prind contur cu fiecare zi care trece....

Acum..EA e departe si nu am reusit nici acum s-o intreb daca e fericita....

Cat curaj iti trebuie sa parasesti o lume in care nu ti-ai putut intelege niciodata existenta?

Cat curaj iti trebuie sa parasesti o lume in care toti ceilalti devin univers si raman din ce in ce mai  insignifianti...fara macar sa-si realizeze propria existenta...

Curajul pe care EA l-a avut sa ne paraseasca pe toti,a dovedit inca odata cat de nesemnificativi suntem in fata destinului....

Ne adunam cu totii pe insula ce desparte cele doua lumi...unii dintre noi stiu sa isi ia ramas bun...iar altii...vor sa inceapa cu totul si cu totul ceva nou....

Ce nu realizam insa, noi,muritorii....ca suntem plamaditi din destin si nu din materie...Suntem setati din prima zi sa invatam ca sa plecam dincolo cat mai frumos posibil....

Pentru asta...EA...prietena mea.... a avut curajul de a ne parasi in cel mai frumos mod posibil...

Curajul ei de a exista langa noi si de a ne respira in fiecare zi, dorinta ei  de a invata drumul pe care urma sa il faca din aceasta lume,ne-a demonstrat inca odata cat de pamanteni suntem...

Acum....EA...ne priveste din coltul universului ...inconjurata de o multitudine de culori....din care se nasc mereu si mereu amintiri.....

Au  trecut doi ani in care am reusit doar sa ne definim de fiecare data cine suntem....si ce vrem...

In semn de pretuire pentru prietena mea as dori sa strig din strafundul sufletului meu CAT DE IMPORTANTI  SUNTEM PENTRU  NOI INSINE!

....Nu avem voie sa ne minimalizam niciodata si cu atat mai putin sa o faca altii....Trebuie sa ne definim identitatea....si sa invatam ca acesta gara care se numete ,,viata,,...este gara cu peronul doar pe partea dreapta!....Este gara prin care trece doar un singur tren ,pentru care cu totii platim biletul...

Este gara fara renovari somptuoase..este gara unde acoperisul mereu va sta sa cada...si unde pe peron sunt doar doua banci pentru a te putea odihni...

...De aceea daca vreodata as renunta sa mai trec prin acesta gara as vrea sa se stie ca i-am cunoscut in fiecare zi traficul...

Cand va veni ziua sa realizam cati mai multi ca aceasta gara are nevoie de cati mai multi pentru a se incepe cea mai ampla renovare din existenta ei, sa ne unim....,sa ne ajutam si sa intelegem ca toti mai devreme sau mai tarziu calatorim totusi cu acelasi...tren....

Odihneste-te in pace ,buna mea prietena!

Vizualizări: 117

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Vă rugăm să faceți donații pentru a sprijini Rețeaua literară:

SOCIAL MEDIA

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Parteneri

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2014   Created by Gelu Vlaşin.

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor

$ curl -L http://github.com/facebook/php-sdk/tarball/master | tar xvz $ mv facebook-php-sdk-* facebook-php-sdk $ cp facebook-php-sdk/examples/example.php index.php
Powered by Jasper Roberts Consulting - Widget