Ai vrut să pleci!
Să te conving să rămâi,
mai apoi să te conving să te-ntorci,
aş fi fost în stare să retez
vârfurile munților,
să le mut sub soare, altundeva,
să forez în minele diavolilor,
să scot la lumină pietre întunecate,
ori diamante strălucitoare,
aş fi fost în stare să ucid,
ori să ridic muribunzii din boală.
Dar ce n-aş fi putut face?
Oricâte piedici ar fi fost,
le-aş fi trecut pe toate.
Nu am înţeles însă că nu e destul,
decât atunci când mi-ai spus,
intenţionat sau din greşeală:
„Eşti puternic şi plin de voinţă,
dragul meu,
dar îţi lipseşte mult, atât de mult,
ca să poţi privi în ochi,
și să înţelegi, o petală!”

Din volumul „Tu, fărâmă de timp!” apărut la Editura Betta București - 2018.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor