SÂNZIENELE

În data de 24 iunie, în calendarul creştin, se sărbătoreşte naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, în termen puţin mai popular Sânzienele.

Sărbătoarea Sânzienelor păstrează în ea, ca toată tradiţia românească, un amestec fascinant de creştinism, păgânism şi vrăjitorie.

Se spune că în noaptea de Sânziene cerurile se deschid, lăsând libere ielele ( zânele bune şi cele rele), care colindă pământul, punând în potirul florilor o picătură de balsam sau pelin, care ajută sau dăunează oamenilor.

De aceia se mai spune că în noaptea de Sânziene ierburile culese de anumite persoane şi în anumite condiţii, înainte de răsăritul soarelui, cu roua nopţii pe ele, sunt de leac pentru trup sau suflet.

În noaptea de Sânziene, vrăjitoarele şi descântătoarele, care cunosc locul, timpul şi anumite descântece, culeg ierburi de leac, pentru suflet. E o noapte vrăjită, în care se fac şi se desfac cele mai puternice vrăji, cele care se fac în acea noapte se spune că nu se mai desfac niciodată.

Sânzienele sunt plante cu flori galbene aurii, cu miros blând, plăcut şi liniştitor. Sânt răspândite pe toate plaiurile ţării.

Ca aproape în toate zonele ţării, şi în comuna Blandiana florile de Sânziene au un mit magic, asupra oamenilor, mai ales asupra fetelor, care se supun mai uşor ritualului. Ele culeg flori de Sânziene, încercând să ispitească viitorul. Fac cununi circulare, pe care le aruncă pe casă, dacă se opresc pe acoperiş dorinţa se împlineşte, dacă nu, ursitul sau ursita mai trebuie aşteptaţi. Dacă sunt bătrâni bolnavi în gospodărie, se aruncă cununi pentru ei, dacă cununa se opreşte pe casă, bolnavul va mai petrece cel puţin un an pe pământ, dacă cade jos, bolnavul se va duce în altă lume.

Cununi de Sânziene se pun pe porţi, uşi, ferestre sau la grindă, în credinţa că ele vor ocroti casa şi gospodăria de forţele malefice, aducând noroc şi belşug.

S.I.

SUPERSTIŢII ( prima întâmplare)

Îmi povesteşte fratele meu mai mare, Saviştean:

Măi, eram slugă la Bicu, cu vărul Ironim, eu eram slugă de casă, el era la grajd. Stăpânul fiind foarte bolnav, stăpâna m-a luat cu ea la o vrăjitoare tocmai la Unirea.

Pe stăpână şi pe mine ne-a dus într-o cameră, ne-a pus un strujac (o saltea umplută cu foieze de porumb) ca să dormim pe ea. Peste noapte, nu ştiu cât să fi fost ceasul, m-a trezit un zgomot ciudat, luna lumina puţin camera şi atunci am văzut cum de după horn doi mâţi negri săreau pe sobă. Când au sărit jos pe podea, erau ca nişte capre, au deschis uşa şi au ieşit afară. Părul din cap mi s-a făcut vâlvoi, n-am mai închis ochi până la ziuă. Dimineaţa vine vrăjitoarea şi-i dă stăpânei cămaşa şi ce-o mai adus, zicându-i: "Acum mergeţi acasă, să aveţi grije că la noapte o să vă strige cineva pe nume, să nu răspundă nimeni, că totul va fi bine"

Noi am venit acasă, dar lui Ironim am uitat să-i spunem de condiţia impusă. El dormea în grajd, peste noapte o venit cine o fi venit şi la fiecare geam ne-a strigat pe nume, dar n-am răspuns nici unul. Numai bietul Ironim care, neştiind nimic, a răspuns. O dată cu ziua intră pe poartă ţinând capra de barbă, era speriat rău. ne zice: "Să vedeţi, ază-noapte m-a strigat cineva din şură, eu m-am dus să văd cine-i şi văd o măgăoaie neagră că vrea să mă prindă, eu m-am prins de capră, care era legată în şură, dar m-a luat cu capră cu tot, m-a dus până aproape de biserică, atunci am auzit cocoşii cântând şi măgăoaia m-a aruncat în iazul morii, pe capră o ţineam pe după grumaz".

Noi am zâmbit, iar lui nu i-am spus nimic, stăpânul s-a făcut bine, a fost dezlegat de farmecele făcute pe el.

N.B.

Vizualizări: 83

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor