- Atât de arogantă, atât de egoistă,

Mi-e inutilă vara cu versul ei cu tot,

E bine că mi-e toamnă şi-o poezie tristă

Păstrez în fulgarinul cu vise teracot.

 

Mi-e rău că prea departe de tine curge ora

Şi ploaia cade-alene peste oblonul tras,

Mă îmbunează ziua ce-şi cerne aurora

Pe fiecare filă, sub fiecare pas.

 

Introvertită viaţa şi eu introvertită,

Un melc în cochilie, dar dac-ar fi să vii

Aş strânge-n pumni lumina și vremea irosită

Că ne-au rămas din vară atâtea datorii.

 

- Canicula nebună și nopțile prea scurte

Mi-au cenzurat poemul, l-au dezbrăcat de tot,

Dar toamna asta lungă când ploaia-mi face curte

Prin versuri de iubire m-aș arunca să-not.

 

Înmoi ades penelul în stropul de speranță

Că vei veni spre seară pe murgu-‘naripat

Și pân’ la primăvară vom da câte-o restanță,

Capitolu-‘mpreună l-am caligrafiat.

 

Aș repeta enunțul când te dezbrac de ie

Și renunțând la vară ca la un fruct stricat

Ne-am răsfăța o iarnă ascunși în cochilie,

Doi melci fără veșminte... Pe ușă: ocupat!

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 20

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor