de ar fi inima gând, s-ar uita în oglindă
şi ar spune:
uite, luna aceasta se poartă
tocurile.
trebuie să fiu atentă
la vârful fulgerăturii,
la nimicirea, prin imprudenţă,
a unui soclu de sine
prin dispersia cuiului
în păienjenişul de cuvinte,
la strigătul prin atingere al singurului
obiect ascuţit
de singura tresărire fluidă
care a existat înainte de a fi.

dar inima nu e gând
şi,
asemeni fluturelui,
se lasă strivită în poalele mirosului
de nectar
care însoţeşte,
mereu însoţeşte,
pantoful cu toc
al unei feminităţi sublime.

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor