Şi totuşi cred că nu e drept
De ce tu Doamne vrei,
Să dai speranţă pe pământ
Şi înapoi o iei.

Şi-am să îmi pun o viaţă-n gând
Aceeaşi întrebare,
Copiii tăi ne vezi, plângând,
De ce ne laşi Tu oare ?

Care e scopul crudei vieţi ?
Ne vezi aşa de tari ?
Căci noi nu suntem decât bieţi
Pierduţi ai lumii mari.

Te rog!!!, iertare-mi cer acum...
Căci nu sunt rea... şi asta e...
Dar o-ntrebare-mi vine-n gând ,
De ce-i aşa?... de ce?... de ce?


Dedicată prietenului meu Horaţiu!

Vizualizări: 58

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ovia herbert pe Ianuarie 25, 2010 la 11:26pm
frumos si sensibil poem.
as vrea sa stam la o vorba cand ai vreme.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor