De ce îmi lipsește Leonard Cohen (1934-2016)

                     De ce îmi lipsește Leonard Cohen (1934-2016) 
Zilele acestea am pierdut-o pe Aretha Franklin (jazz și soul), pe Neil Simon (regele comediei NY) și acum doi ani pe canadianul Leonard Cohen, regele muzicii de suflet. Se lamenta un comentator radio întristat de aceste pierderi: "Fără titani lumea a devenit mai săracă". În luna septembrie numărăm 84 de ani de la nașterea lui Leonard  Cohen în anul 1934, la Montreal. A fost mai mult cunoscut pentru muzica și pentru vocea sa profundă, plină de lirism, pe care a dezvoltat-o începând de la vârsta de 33 de ani. A precedat o carieră mai puțin cunoscută: de poet, nuvelist și textier muzical. În scris, el cerceta religia, politica, izolarea individului, sexualitatea și relațiile personale. Leonard Cohen și-a făcut studiile la universitățile McGill și Columbia. A debutat în 1956 cu volumul de versuri "Să comparăm mitologii", dar faima i-a adus-o cel de-al doilea volum, "Cutia cu mirodenii a planetei" . A călătorit prin Europa și s-a stabilit în insula grecească Hydra, unde a locuit timp de 7 ani alături de soția sa Marriane Jensen. În Grecia a scris mai multe volume, controversatul volum de versuri Flori pentru Hitler (1964) precum și două romane: Joaca preferată, și Frumoșii învinși. La publicarea lor, ziarul Boston Globe declară, "James Joyce nu a murit. Trăiește în Montreal și se numește Cohen." Despre Cohen un critic literar spunea:  Leonard este  unchiul pe care nu l-ai avut niciodată, dar ai fi vrut să îl ai,  e cel mai generos și calm și plin de umor om din câti știu, e un vagabond înțelept, o țestoasă blândă și ironică, un filozof prețios, pedant și ușor ridicol, un Lord Byron al rock & rolului, un savant nimerit în bâlciul decăzut al muzicii pop.
A debutat ca poet traversând și o scurtă perioadă în care a fost profesor de filozofie la universitatea din orașul natal, dar avea să dobândească faima sa, în calitate de cântăreț. Fotografiile de epocă îl arată petrecând  nenumărate seri de de muzică, băutură și droguri în compania unor indiscutabile celebrități ca Joan Baez, Judy Collins, Phil Ochs. Muzica devine pasiunea lui.

 

Cele două romane: "Joaca preferată" publicat în 1963 și "Frumoșii învinși" în 1966,  au avut un oarecare succes la critică dar nu  si comercial, abia dacă vânduse trei mii de exemplare din fiecare titlu:  două treimi în Canada și o treime în America. Această perioadă este marcată de întâlnirile magice cu marile staruri muzicale ale epocii care aveau loc la hotelul Chelsea din Manhattan, NY, hotel în care locuiseră în epoci diferite : Mark Twain,  Eugene o'Neill, Arthur Miller, Thomas Wolfe,  Allen Ginsberg, Bob Dylan, Jimi Hendrix,  Kris Kristofferson etc. În cântecul Chelsea Hotel # 2  (din albumul său din 1974 New Skin for the Old Ceremony ) o evocă de pildă, pe Janis Joplin,  absoluta  divă a anilor 60, marea cântăreață care a revoluționat rock-bluesul. Întâlnirea dintre ei, despre care vorbea adeseori, constituie un exemplu de excelentă proză: " A fost odată ca niciodată un hotel în New York și în acel hotel era un ascensor.  Într-o noapte, pe la ora 3:00 am întâlnit în acel hotel o femeie.  Nu știu cine era, mai târziu s-a dovedit că era o foarte mare cântăreață. Era o noapte foarte mohorâtă la New York. M-am dus la White Horse Tavern  să-l caut pe Dylan Thomas, dar Dylan Thomas murise. M-am întors în lift și acolo am dat peste ea. Nu mă căuta pe mine, îl căuta pe Kris Kristofferson. Pune-ți capul pe pernă. Eu n-o căutam pe ea, o căutam pe Lily  Marlen (*). Mai târziu am aflat că era Janis Joplin și am căzut unul în brațele celuilalt printr-un fel de proces divin de eliminare care transformă indiferența în compasiune. După ce a murit am scris pentru ea acest cântec."

Janis Joplin nu a apucat să facă pentru Cohen  ceea ce făcuse Joan Baez pentru Bob Dylan, adică  să îl proiecteze  în primul plan muzical, să facă din el o vedetă.

E drept, lui Cohen îi lipseau calitățile pe care le avea  Bob Dylan din belșug:  lăcomia parvenitului, cinismul și aroganța unui enfant terrible, repetent la capitolele bună creștere și recunoștință. În schimb, Cohen avea talentul de-ași complica la nesfârșit viața. Făcea greșeală după greșeală:  nu numai că era incapabil să renunțe la iubitele prezente, dar le căra peste tot cu sine pe cele trecute.  O nesfârșită cohortă de incriminări, depresii și paralizii marchează această epocă. Probabil că cea mai dureroasă o reprezintă iubirea disperată pentru Nico, o blondă statuară "perfecta regină de gheață" descoperită de Bob Dylan și promovată de Andy Warhol în grupul pe care îl patrona Velvet Underground. Obișnuit cu succesele ușoare Leonard nu poate accepta refuzul superbei nemțoaice care cu cinism îi spunea că preferă bărbații mai tineri decât el.  Cu toate acestea Cohen  compune pentru ea o sfâșietoare baladă:  "Luați acest dor". Cohen a trăit multă vreme secvențe întregi din cărțile scrise. Legat cu lanțurile cuvântului, nu se va despărți de ele decât atunci când le va epuiza prin asumare directă. Cinic spunea: "cântecele mele vor rezista sper,  cât un Volvo, adică vreo 30 de ani". Primul său Roman "Joaca preferată" a fost gândit între 1959-1960 la Londra. A rezultat un manuscris masiv pe care editorii s-au grăbit să-l respingă.  întradevăr formă narativă nu era  atrăgătoare:  un povestitor, Breavman uzează și abuzează de tehnicile înscenări unui text, mărturisindu-și imposibila ambiție de a se prezenta cititorului într-un fel de străfulgerare mistică. După acestea eșec Cohen alege o altă strategie, aceea a povestirii fragmentare.  În această modalitate povestea trebuie să conțină numeroase extragerări și falsuri, pentru a pune la încercare vigilența cititorului. În varianta publicată, multe dintre personaje au nume reale iar elementul autobiografic este expus direct fără nici un efort de prelucrare.  Manuscrisul a fost refăcut în insula grecească Hydra iar formula adoptată e mult mai simplă și mai lipsită de artificialitate.  Elementul biografic este predominant, toate întâmplările descrise s-au petrecut cu adevărat cu excepția morții lui Robert din finalul părții a doua,  scrie editorului , confirmând bănuiala că ne aflăm în fața unei opere puternic ancorată în viața autorului.  

  Ce n-a reușit Cohen în volumele de poezie a reușit cu romanul sau "Joaca preferată" care e răsplătit cu cel mai important premiu canadian: Premiul literar Quebec, care pe lângă faimă îi aduce și o sumă substanțială de 4.000 de dolari, cu acești bani va supraviețui trei ani în insula Hydra în casa cu două etaje cumpărata dintr-o moștenire: o vilă în ruină, fără electricitate dar cu o minunată priveliște spre mare . Joaca preferată are o structură liniară cronologică în buna tradiție a realismului victorian. Romanul este alcătuit dintr-o succesiune de tablouri fără să aibă rigoarea psihologică a  unui roman de moravuri. "Joaca preferată" este un roman experimental, care abundă în plăcerea de a șoca,  spectacolul unei minți debordând de imaginație sunt privilegiate în raport cu datele biografiei  eroului Lawrence Breavman. Avem mai degrabă un pretext pentru o istorisire exotică, mustind de aventuri erotice și de obsesii din aceeași categorie. Și totuși romanul nu e o înscenare gratuită, un scenariu exhibiționist. El este o explorare atentă a complicatelor relații dintre personaje care, înainte de a exista într-o carte sunt de găsit în realitate.  "Nu știu nimic despre oameni și de aceea am  această  îngrozitoare și irepresibilă tentație de a fi romancier" mărturisește Cohen.   Ultimul sau roman Beautiful Losers publicat în 1966,  este situat în provincia Quebec și tratează un triunghi romantic între un cercetător al folclorului, soția sa Edith (care se sinucide) și un membru al parlamentului. Romanul este complex, vast în aluzii, imaginații și simbolism. Este axat pe misticism, radicalism, sexualitate, uzul stupefiantelor - toate în exces. Scris în insula Hydra, sub efectul narcoticelor,  a necesitat 8 luni de muncă. Critica a fost ostilă și Cohen părăsește scrisul de romane că să devină autorul liric și cântărețul  faimos și iubit în toată lumea largă.

Adrian Grauenfels

SAGA

Vizualizări: 32

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor