- Stau pe terasă și-mi descânt cafeaua,

Din spumă fac o inimă străpunsă,

O văd doar eu că-n ceașcă e ascunsă,

Dar mă plesnește dorul cu nuiaua

 

Când o ating cu buzele pe creastă

Să beau caimacul. Parcă nu-mi mai pasă

De-i binecuvântare sau pedeapsă

Ori dacă simt un junghi tușind sub coastă.

 

Îți savurez parfumul care zboară

Prin ramurile verzi în haină nouă,

Cu dor de tine pe alocuri plouă

Chiar dacă vremea aspră se repară.

 

- Sălbatic vântul scarmănă otava

Cosită-n diminețile genezei,

Când inul stă în pântecele ștezei

Și fulgere pe nori și-ascut potcoava,

 

Ascunsă în odaie trag oblonul

Peste fereastra mică, însă dorul

A învățat să spulbere zăvorul

Și să-mi pătrundă-n piept precum pironul

 

Ce țintuiește-n cruce firav trupul

Acestui Crist decolorat de soare...

Furtuni, prin suflet, trec să mi-l măsoare,

Dar dorul tău nu are niciun scrupul.

 

Ioan Grigoraș & Liliana Trif

Vizualizări: 53

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ioan Grigoraș pe Iunie 27, 2018 la 6:07pm

mulțumim, Floare...

Comentariu publicat de FLOARE PETROV pe Iunie 27, 2018 la 1:45pm

un poem exceptional. felicitari si penita.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor