De la sine

de ibmartin

Joi,

Am simţit cum sinele evadează din mine

Şi asta încă era bine

Şi atunci, de la sine înţeles,

De la sine a devenit fără formă, fără fond.

Golit de sine.

Stăteam doar eu cu… mine,

În umbra ego-ului bonav,

Şi priveam în gol

În golul de sine

Şi toate acestea, pe fondul parataxei lipsei de sine

Peste conştinţa voalată şi abstractul din mine.

M-am speriat şi-am vrut să strig în… sinea mea

Dar nu mai era acolo ca să doară.

Circumstanţial, pentru sinele care mă părăsise,

M-am prins cu ochii minţii

De marcajul imaginar al globului ocular al sinelui

Şi orb, m-am scurs în mine

Murind normal, adică… de la sine!

Bucureşti, 10 iunie

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor