Mă port, cu multă grijă, în palme

cu linii de destin deja trasate,

îmi numărând, pe degetele atât de scurte,

cât îmi lipsește dintr-un secol să-l ating

și, mă strecor prin ele; întâi copil din basme,

adolescent timid, pasând iubiri ratate,

student, cu mintea în visurile punte...

când, mers la vale, încep să mă prepar, să ning.

Trec, păcălit valet, pe dos de mână,

să mi se facă loc în labirint de vreri;

încerc să mă lipesc, sub braț, de-o altă mamă,

ce poate n-a fost doar a mea, mă împliu

treptat, mă istovind pierzându-mi vână,

lăsând din lanțul ce-am câteva zale în primăveri,

ce mai târziu ceva observ că nu-s de-o seamă

și oricum fiind într-atât târziu, restu-i s-aștept, să reînviu...

30.03.2013

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor