A.S. Am intrat acum cativa ani pe site-ul ala si asta e povestea "ispravilor" mele,mai exact ce am postat pe blogul site-ului,a fost un hai total,pacat ca nu pot reproduce commenturile la posturi..Deci,in ordine cronologica :

din ce vad eu (mi-am aruncat un pic ochii pe bloguri) aici e cam cum era in liceu,cu niste mici diferente
exista o gasca de domnisoare mai mult sau mai putin misandrine care au pe langa ele si niste sateliti de sex masculin(meteoriti care au ratat intrarea in atmosfera si in loc sa-si vada de drum s-au intepenit intr-o orbita stabila) - asta formeaza "lumea buna" a siteului care nu rateaza nici o ocazie sa posteze comentarii inteligente si interesante pe bloguri,sa faca misto de "maimutoii" de sex masculin etc (nu ca respectivii nu si-ar merita-o)
mai sunt o parte care se inghesuie si ei sa-si faca loc in "lumea buna" dar fara succes si,in sfarsit,cei care chiar cauta ceva aici,nu numai "luminile rampei"

aviz barbatilor naivi : nu va bagati in seama cu amazoanele de care vorbeam ca va luati teapa happy

romantismul bata-l vina..

Lasand modestia la o parte(care oricum nu prea ma caracterizeaza) 80% sau poate mai mult dintre femeile pe care le abordez aici sau aiurea imi sunt inferioare ca inteligenta si atunci ma intreb : de ce ar trebuii eu sa pun genunchiul in pamant si sa plec capul in fata lor ? Daca faci o gluma sau le tachinezi un pic imediat esti taxat : mitocan,misogin,neserios..etc...Pentru ca a face glume pe seama lor (cu toate ca domnisoarele iti ridica uneori mingea la fileu cu asa o maiestrie ca ti-e aproape imposibil sa te abtii sa nu sutezi) nu cadreaza cu atitudinea romantica si patrunsa de respect pe care un barbat emancipat care accepta egalitatea (a se citi superioritatea) femeilor ar trebuii sa o aiba in fata lor si de care respectivele domnisoare tin cu dintii.
Mie mi se pare ca romantismul asta nu mai cadreaza de loc cu noua stare de lucruri,acum femeile sunt intr-adevar egale,exista femei care lucreaza in toate domeniile care erau pana acum rezervate barbatilor de la constructii pana la armata si atunci de ce sa ne mai cramponam de acest romantism care avea in fond rolul de a compensa inegalitatea trecuta dintre barbat si femeie ?
Sa luam o poveste romantica si sa o analizam un pic : O printesa este inchisa intr-un castel si pazita de un balaur fioros.Vine un falnic cavaler care (dupa ce multi altii dadusera gres) omoara balaurul dupa care se pleaca cu gratie in fata printesei si ii cere mana.Printesa accepta si ei traiesc fericiti..
Daca observati cavalerul este consacrat ca viitor partener al printesei de omorarea balaurului si nu de plecaciune,plecaciunea este doar un gest frumos din partea lui care o ridica pe ea la nivelul lui - eroul
Sa luam acum o poveste cu o printesa moderna: fata educata,frumoasa,desteapta..etc vin cavalerii in petit si pentru ca balaurii si-au dat demisia demult se trece direct la faza cu plecaciunea.Acum se pune intrebarea pe cine o sa aleaga printesa ? Bineinteles ca dupa o evaluare sumara a frumusetii armurii (pentru ca la urma urmei frumusetea interioara e cea care conteaza) se trece la evaluarea plecaciunilor,castiga cel care se pleaca mai cu spor si mai convingator.Dupa cum se vede in conditiile vietii moderne romantismul a transformat jocul curtarii intr-o cersetorie(ca sa nu mai pun la socoteala ca daca la faza cu omorarea balaurului nu aveai cum sa minti la cea cu plecaciunea e foarte usor..)
Deci dragelor ca sa nu o mai lungim,daca aveti vre un balaur care va tine prizoniere atunci cu placere: vin,incerc sa omor balaurul si daca imi iese va fac dupa aia cate plecaciuni vreti.Daca insa balaurul lipseste si tot ce am de facut este sa ma asez in sir cu alti cavaleri si sa facem concurs care da mai tare cu fruntea de asfalt atunci nu ma bag..

Sa nu fie asa de urata incat sa trebuiasca sa pun poze cu staruri la capataiul patului cand facem sex
Sa nu se creada centrul universului
Sa stie sa faca diferenta intre "Eu","Tu" si "Noi"
Sa inteleaga compasiunea

Si se pare ca cer prea mult..

Raspuns la postarea de blog "Ce caut?" a lui Alexnu : http://matrimoniale.ro/member/123006/blo … 5138/

Pasarica sau demnitatea ?

Azi aproape toata ziua am "rasfoit" site-ul asta,m-am uitat la profile,am mai postat cate un comment pe ici pe colo..etc

Ce sare in ochi daca iti incordezi atentia astfel incat sa vezi padurea din spatele copacilor este diferenta dintre descrierile de la rubrica "personal" In vreme ce cele ale femeilor in genere sunt pline de "glumite" sau chiar insulte,comenzi :"cei care nu stiu sa scrie sa nu ma contacteze" la adresa barbatilor (bine,nu la adresa celor foarte putini de care se viseaza ele contactate,la adresa celorlalti,restul) cele ale barbatilor (tot in genere) seamana cu cantecele unor canari castrati : "sunt sincer","sunt serios" sunt ne..
Ma intreb ce ar zice un extraterestru daca ar rasfoii si el,cum am facut eu,site-ul asta si altele ca el :"Mai dar ce specie ciudata oamenii astia,la ei barbatii sunt inculti,prosti,agramati,ghiolbani,cersetori si femeile sunt culte,inteligente,autoritare.. "
Pai fratilor daca nu ar fi existat damele de companie poate mai intelegeam,dar asa chiar ca ma depaseste..bine (o sa sara in sus feministele de pe aici) un barbat de la o femeie artrebui sa vrea mult mai mult decat - de acord.Problema e ca acel "mai mult" : iubire,afectiune,respect si poate chiar admiratie,nu se poate obtine cersind.O femeie careia i-ai facut capul calendar si te-ai tinut dupa fundul ei pana a cedat nu te iubeste pe tine ci iubeste cat de mult o iubesti tu pe ea,e o diferenta de nuanta dar una foarte importanta.
Iarasi mi s-ar putea reprosa ca ce imi pierd eu vremea predicand in pustiu in loc sa caut FEMEIA care sa ma implineasca("unica","singura","cea mai"..etc)si sa nu mai plictisesc lumea cu frustrarile mele.Pai uite ca nu am chef sa imi pierd vremea cautind o femeie care sa fie in fond superioara mie (pentru ca eu nu ma simt nici "unicul",nici "singurul"..) ca sa dau dupa aceea divort cand constat ca EA nu e chiar asa cum mi-am imginat eu..pentru ca incercand s-o conving pe ea ca e cea mai grozava m-am convins si pe mine..si m-am trezit dupa aia cu verigheta pe deget si cu imperfectiunea la usa.
Eu inteleg imboldul femeilor de a depasi starea de relativa (si in realitate aparenta) inferioritate in care se gaseau fata de barbati pana nu de mult si care a generat miscarea feminista( aparenta pentru ca de fapt cazurile in care barbatul abuza in interiorul cuplului de pozitia lui de autoritate erau o exceptie si nu regula,ba mai mult eu sunt convins ca violenta domestica a crescut ca medie odata cu emanciparea femeii,proportional cu frustrarea barbatilor care s-au trezit "detronati" ).Problema este ca in entuziasmul lor victorios au sarit peste cal,si si-au furat si caciula in acelasi timp (o performanta trebuie sa recunosc).Cate familii destramate,si cate femei parasite care isi cresc singure copii exista astazi ? Parte din care s-au pacalit singure confundand pe "ma iubeste" cu "il iubesc",alta parte care au fost pur si simplu pacalite de cantecele de sirena ale canarilor (cineva ii numea pe aici "papagali" ) care au invatat ca daca vrei ceva de la o femeie e mai rentabil sa minti si sa cersesti decat sa ceri : simplu si cu demnitate.
Daca tot suntem egali curtarea ar trebuii sa fie un joc,un duel,in care partenerii isi evalueaza slabiciunile si punctele tari pentru a hotara ulterior (in deplina cunostinta de cauza) daca e cazul sa ramana impreuna sau nu,nu ce este astazi : o piesa de teatru in care EL se aseaza in genunchi si incepe sa cante ca o privighetoare iar EA asculta vrajita si se crede mai frumoasa decat e..,mai desteapta decat e..

ma gandeam sa infiintam un club al misoginilor,cine se baga ? big grin


conditii: trebuie sa stii/poti sa porti un duel elegant cu "amazoanele",daca nu stii decat sa dai cu bata in fasole nu am facut nimic..

uite am compus si un :

Manifest pentru clubul misoginilor

"FEMEILE SUNT EGALE CU BARBATII" - haideti mai fetelor ne lasati ?
Noi si cu voi suntem egali doar ca voi sunteti "mai egale" ca noi...pentru ca in ultima instanta discutia se rezuma la : "eu ti-o dau pe..dar tu faci/imi dai ce zic/vreau eu ? ma duci in Grecia ?/ma aduci inapoi ?,(i-mi) ne luam casa?/masina? aia/aialalta ? te lasi de fumat/baut ? te apuci de baut sucuri naturale/facut jogging? iti schimbi tunsoarea/serviciul/felul de-a te imbraca ? imi faci/nu imi faci un copil/coppii ? " samd..
Stiu ca asta suna foarte dur pentru urechile voastre delicate si simtirea voastra romantica dar din pacate,la un nivel mai profund,inconstient - asta este realitatea.Exista bineinteles si exceptii..dar sunt exceptii.
Problemele apar cand barbatul din varii motive isi pierde (intr-o masura mai mare sau mai mica) interesul pentru..si incepe sa nu mai accepte statutul(nemanifest dar real) de sclav sexual,si de aici toate nenorocirile : familii destramate,copii abandonati sau crescuti de cate un parinte..etc
Daca tu ca femeie vrei respectul viitorului (si spun "viitorului" pentru ca atunci cand spui "prezentului" este deja prea tarziu) tau partener atunci - castiga-l,si nu prin faptul ca esti femeie (asta asa ca un eufemism)
Si nu mai confundati respectul cu admiratia.Frumusetea este admirata,forta (psihicului evidevnt in acest caz) este respectata.

am zis sa fiu asa mai dur..doar facem treaba nu ne jucam happy))
(vreo 300 de comenturi,majoritatea "pozitive"..)
Mai stiti post-ul meu de la inceput : "romantismul bata-l vina" ?
uite eu (dupa o indelunga chibzuinta) am ajuns la urmatoarea concluzie : printesa si cu balaurul sunt tot una ..shhhtt.. winking
asa ca..dati-i bataie,doar sa aveti grija sa nu o omorati de tot happy))

PS A..si merge totusi si fara sa invingi balaurul,ati vazut filmul shrek ? olling on the floor)))
..nici daca ma tai si imi pui sare happy) va dati seama ca am avut ceva de tras (mai ales in adolescenta) de pe urma acestui sa-i zicem "handicap" al meu.Am fost (si inca mai sunt uneori) acuzat ba de insensibilitate,ba de lasitate,ba de exces de orgoliu..etc.Totusi mereu am simtit ca "problema" se datoreste nepotrivirii acestui tip de atitudine cu personalitatea mea,nu sunt genul de amorez de telenovela :"cherida,mi amor..ti amo..tu es mi vida e ma felicidad..etc.." nu ca as avea ceva impotriva lor..pe romanticul francez de ex faptul ca spune "je t'aime" nu il face mai putin barbat (si sunt sigur ca si amorezul de telenovela e foarte ok doar ca nu am argumente pe moment) dar..nu sunt ala eu..
cateodata insa dupa o relatie care a murit in fasa datorita incapatanarii mele incep sa am indoieli..daca sunt las ? daca sunt insensibil ?..etc.. si atunci stiti ce fac ? - Incerc sa mi-l imaginez pe Kevin Costner cantand "I will always love you" - si imi trece
probabil ca daca nu eram putin luat in freza nici nu as fi scris chestia asta..dar na happy
deci acum ceva vreme ma bag si eu in seama (ca baietii) cu o fata de pe aici (neblogerita)
dupa ce schimbam cateva mesaje printre care si unul in care eu ii spun ca aici caut un suflet,nu o oarecare corespondenta se intrerupe brusc.. sad ii mai scriu cateva mesaje..nimic,azi dupa ce i-am mai scris vre-o 2 in sfarsit imi raspunde citez :"tu zici ca iti cauti un suflet dar am impresia ca te-ai multumi cu orice ar pica,felicitari pentru activitatea pe bloguri si ma bucur ca te-ai simtit bine la intalnire" - ?!?
acu ziceti si voi.. sad
pai stai mai preafrumoas-o,ai impresia ca din doua vorbe trei prostii pe care le-ai scris la profil,o poza si cateva mesaje eu ar fi trebuit sa ma indragostesc de tine fara speranta si scapare si sa nu mai vad nimic in fata ochilor decat pe TINE ?
pai daca de fiecare data cand abordez pe cineva nu as mai baga pe nimeni in seama pana cand epuizez subiectul cu respectiva cred ca mi-ar lua cativa ani buni pana as gasi sufletul de care vorbeam,nu puteti fi si voi mai rezonabile ?

pls help :D

chiar nu exista nici una pe aici care sa ma accepte fara sa trebuiasca s-o conving ca o iubesc numai si numai pe EA,ca viata mea nu are rost fara EA,ca pana acum nu am facut alceva decat sa ma pregatesc pentru intalirea cu EA si sa nu aiba 50+ si/sau sa fie urata cu spume ?

scuzati dar am draci happy

PS cu parere de rau va spun dar pentru foarte multe dintre voi si in multe cazuri chiar inconstient povestea cu romantismul este doar un pretext ca sa pretindeti mult mai mult decat sunteti dispuse sau puteti sa oferiti

Cred ca mai bine raman cu "amicele" mele,cu ele macar cheltui bani si ma simt bine,cu cele de pe aici cheltui bani (si timp) si ma enervez.. happy)))

seee you !

PS eu de cand ard gazul pe aici am observat un lucru : atata vreme cat nu sunt implicate direct si/sau orgoliul lor este protejat femeile tind sa imi dea dreptate si sa se ralieze doctrinei mele "masculiniste" totusi in momentul cand sunt implicate direct lucrurile se schimba,doar cele mai in varsta ca mine si carora diferenta de varsta le protejeaza orgoliul: "o fi el misogin si ingamfat dar e cu 10 ani mai tanar.." sunt interesate de mine - celelalte nu.La celelalte prejudecatile pe care eu tot ma chinui sa le demolez pe aici : barbatul trebuie sa fie romantic,barbatul trebuie sa-si doreasca o anumita femeie/sotie,barbatul trebuie sa fie dispus la sacrificii pentru a obtine femeia pe care si-o doreste,barbatul trebuie sa ofere siguranta financiara (eu am oferit celor pe care le-am abordat o afacere si posibilitatea de a se intretine muncind,daca nu au alta sursa de venit,dar nu bani) deci cum spuneam aceste prejudecati sunt ca batute in cuie in momentul cand orgoliul respectivei femei nu mai este protejat(bineinteles ca si eu am exagerat un pic excluzand orice urma de atitudine romantica din "oferta" mea,tocmai pt a(-mi) dovedi ceva)
Adica situatia sta exact invers ca acum ceva vreme cand miscarea feminista incerca sa scoata femeile din pozitia lor de inferioritate si se lovea de prejudecatile sustinute de orgoliul masculin.
Eu nu propun sa ne intoarcem inapoi,asa cum poate vi se pare multora dintre voi,ci sa mergem inainte,si ce s-a intamplat aici pe site mi-a dovedit ca se poate si mi-a dat curaj happy

tongue

Probabil ca uniii dintre voi ati intalnit-o deja si unii chiar "v-ati ars" mai mult sau mai putin,unii dintre cei care "v-ati ars" ati inteles probabil ce s-a intamplat in vreme ce ceilalti nu.Deci pentru cei care inca nu au avut placerea sau cei care s-au ars deja dar nu au priceput ce s-a intamplat :
Diva perfecta (mai mult sau mai putin,evident) nu este o femeie neaparat frumoasa,dar nu este nici urata,ce o caracterizeaza cu precadere este o inteligenta nativa peste medie si uneori chiar iesita din comun,poate sa fie o femeie culta sau dimpotriva o fata de cartier sau a strazii.Poate chiar ca la o prima evaluare sa para prostuta..simpla..dar vai celor care se incred in aceasta prima impresie.Inteligenta nativa este folosita si de constient si de inconstient si diva perfecta poate foarte bine sa fie o fata simpla care nici chiar ea nu se considera deosebit de desteapta - si cu toate astea este.
Cand o abordezi ca barbat primesti un raspuns in genul : "Scuze,tu nu prea esti genul meu,dar ce zici ca iti place la mine ?"
Daca analizam acest raspuns sunt de observat urmatoarele : te pune la punct dar nu te trimite la plimbare : " nu 'prea' esti genul meu " deci o speranta exista,in sensul ca acel "nu prea esti" s-ar putea transforma in "esti".Te invita la dialog :"ce iti place la mine ?",dar mai exact te invita sa incepi sa-i faci complimente,fara ca ea sa se fi angajat cu absolut nimic.
Daca pornesti pe acest drum indicat sau mai bine zis sugerat/indus de ea si te apuci sa-i explici cat de frumoasa si deosebita este ea in ochii tai (si sperand in secret ca astfel il vei transforma pe "nu prea esti" in "esti"winking se intampla urmatorul fenomen psihologic : incercand sa o convingi pe ea ca tu o vezi foarte frumoasa/deosebita..etc te convingi in acelasi timp pe tine,pentru ca tu incercand sa pari convingator incerci sa pari ca chiar crezi ceea ce spui,si de la "pari ca crezi" pana la "crezi" nu e decat un pas..Deci ea practic te lasa pe tine sa te convingi singur si sa treci de la "imi place" la "o doresc" si mai departe in vreme ce ea sta linistita si se hraneste cu complimentele tale happy
Daca iti accepta avansurile directe (cereri de intalnire etc) nu le accepta decat atunci cand simte ca e pe cale sa te piarda,si atunci ca pe o concesie mascata in scuza :"bine hai sa ne vedem,imi cer scuze ca te-am facut sa suferi".Si daca tu atunci iti imaginezi ca l-ai prins pe dumnezeu de picior te inseli amarnic pentru ca intalnirea nu e o acceptare ci doar o mica concesie pentru efortul tau,si iti dai seama de asta imediat ce observi ca desi la intalnire tie ti se pare ca a fost frumos si "s-a aprins ceva" ea totusi nu e grabita de loc sa va revedeti.
Tot progresul tau este in fond evolutia de la "menestrel ignorat in vreme ce canta in ploaie sub fereastra" la "amic" sau mai precis "catelush cu limba scoasa pe care il mai iei din cand in cand la plimbare prin parc" happy
Si jocul continua..si se poate termina in doua feluri : ori tu pleci cand iti dai seama ca "marea ta iubire" e de fapt un iad afectiv ce nu da semne ca se va termina vreodata,si dupa asta iti trebuiesc luni bune ca sa te refaci dupa starea de vraiste psihologica in care esti,ori ea in cele din urma te accepta,pastrandu-si insa un mare ascendent psihologic asupra ta,pentru ca la urma urmei "te-a facut" nu ? happy

P.S. Cam asta a fost,ultimul a fost : barbatii sunt milosi,pe care il am postat si aici,cum spuneam imi pare rau ca nu pot reproduce commenturile :)

Vizualizări: 78

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor