DE PURICI SE SCUTURĂ CĂȚELUL PĂMÂNTULUI

prin buzunare iar se zbate fără de noimă vântul 
eu alerg în reluare ca un cal răpciugos 
simt carnea cum mi se destramă fibră cu fibră 
și calciul cum se furișează ca un hoț din os

dacă aveai suficienți arnici ce mai ie-mi făceai 
mă tot gândesc pe când ideea îmi încolțește dreaptă 
din cugetul cel strâmb 
siliconul percepe un atac dinspre sâni 
iar eu m-aș preumbla dar pașii mi se-mpotrivesc 
fă o magie altfel n-am s-ajung la Tine Doamne 
n-am s-ajung

cearceaful mi-e verde 
de purici se scutură cățelul pământului 
poate că m-ai băga în seamă și pe mine cum o făceai 
pe când eram în viață 
dar du-te că-mi strici ziua mi-ai spus 
nu vezi că vântul îmi scuipă semințe în pălărie

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor