şi de la stânga la dreapta:

iubito,
cât de neînsemnată,
de vinovată de atâtea prăbuşiri,
cât de vinovată de atâtea eşarfe,
cât de aproape de ocean,

cât de murdară de atâţia piţigoi omorâţi cu bazooka,
murdară de sânge,
de pământ,

cât de mică,
de neagră,
de nesuferită,
cât de dispreţuită,
râu tulbure de durere

ne-vorbind cu nimeni,
necunoscută,
neobservată,
ascunsă
în colţ de cameră,
în colţ de lume,

dâră umedă de pământ,
cum se prelinge,
se rostogoleşte prin umbră,
cum se adună şi curge necontenit în ocean

lacrima ta

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Ningu Queno pe Iunie 6, 2012 la 2:40pm

ba da. bine sesizat.

Comentariu publicat de Ningu Queno pe Iunie 6, 2012 la 2:27pm

la un capăt "lacrima" la celălalt "iubita" depinde de unde începi să citeşti dar nu ştiu dacă şi apoteotic.

mulţumesc.

Comentariu publicat de Oana Hemen pe Iunie 6, 2012 la 2:11pm

Când am citit, întreaga poezie a fost o grabă spre apoteoza versului final. Lacrimă ascunsă- ocean al iubitului.

Frumos. Te felicit. 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor