DE ZIUA ÎNDRĂGOSTIŢILOR

 DUMITRU Timerman

 

            Norii dorului s-au stins în reîntâlnirea noastră. Noaptea ne-ascunde sub mantia dulce-a sărutului descătuşat de interdicţiile lumii de lut. Concertele păsărilor răsună-n puterea dimineţii. Pe sub Calea Lactee zburăm cu aripile apropierii nedefinite. Batem la porţile zorilor cu pumnii nedespărţirii.

            Printre contemplări prelinse din ochii singurătăţii vă scriu cu pana nerăbdării, de parc-aş dansa în imponderabilitate. Pe-o corabie devastată de tunurile piraţilor geloşi, gânduri neastâmpărate se-nalţă-n văzduhul dorului, ca nişte păsări colibri. Peste oceanul liniştit al dăruirii s-a aşternut cerul somnuros, cu planete fertile infinite, ca o binecuvântare de mamă.

            Atingeţi cu penelul puritatea Luminii. Pictaţi în suflete portretul iubirii nedezlănţuite. Pătrundeţi în sanctuarul clădit din florile iubirii. Măiestria culorilor va creiona trupul nevăzut al beatitudinii. Peste mări şi păduri de corali veţi zbura ca nişte fluturi multicolori, debarasaţi de chingile de lut şi cenuşa pământeană a trupurilor. Înălţaţi-vă în văzduhul minţii curate. Lăsaţi poverile cuvintelor în seama vulturilor pleşuvi, care iscodesc dragostea voastră. Scăldaţi-vă-n lumina stelelor şi beţi din apa florilor răsărite din iubire. Înveliţi-vă trupurile cu note muzicale celeste. Treceţi râurile durerii peste poduri de vise limpezi. Lăsaţi în urmă oceanul tristeţii plin de monştrii falşi.

            Îndrăgostiţii nu vor mai atinge pământul durerii. Nici cuvintele ucigătoare, răutăcioase, nu-i vor mai putea distruge cu sabia despărţirii. Îndrăgostiţii se vor desprinde de cuvinte. Doar ochii, doar sufletele, doar visele se-nalţă-n văzduhul imaculat. Doar îndrăgostiţii sub cupola lumii, îmbrăcată-n şoapte nemuritoare, îmbrăţişează lumina blândă a neuitării. Copacii vă sunt prieteni, firele de iarbă freamătă sub tălpile înaripate, iar tăcerea nopţii e plină de simfonii neştiute de nimeni. E-atâta mister în tăcerile îndrăgostiţilor, nedesluşit de păsările de pradă. Îmbrăţişări s-au revărsat timid, din cupa nesecată a îngerilor, asupra reunirii celor două sfere greceşti.

            Îndrăgostiţii nu trebuie să cadă în infernul ispitelor. Cetatea credinţei se va surpa în faţa atracţiilor irezistibile şi efemere. Proiecţia iluziilor ademenitoare stârneşte ordinea morală interioară, care se poate pierde prin haosul desfrânării. În infernul ispitelor, bucuria-i foc de paie, pahar de vin preschimbat în pelin. Momentele târzii ale conştientizării sunt suliţi fierbinţi, care se-nfig în suflet pentru deşteptare şi-nălţare din lumea plină de miraje.

            Înălţaţi-vă din mocirla durerii ispititoare, din pământul supărării.  Din freamătul reproşurilor vor răsări toporaşi. Din fiorul rece-al regretelor vor răsări plăpânzii ghiocei ai renaşterii iubirii, vegheaţi de stările voastre interioare inconfundabile. Extazul iubirii sincere există pretutindeni, iar primăverile interioare sunt porţile veşniciei. E-atâta libertate-n căuşul unei declaraţii de dragoste dezinteresată.

 

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor