Decalogul cuvintelor - poarta între spaţiu şi timp - X

Pe frunte

i se adâncise cuta

ca un stigmat întipărit.

 

Zbuciumul interior

îi legase limba

şi licărul din ochi

se stinse brusc

după tăcerea

şi răspunsurile monosilabice...

 

Era o ocazie sa rupă monotonia.

 

 

 

 

***  

 

 

 

 

 

Fără

nicio schimbare

pe chipul sfrijit,

ochii

cu pupilele dilatate,

măsurau meditativi şi apoşi

aburii trandafirii

ce începuseră să plutească.

 

 

 

 

 ***  

 

 

 

 

Simţindu-se

ţintuit

de limbile ceasului

ce avansau regulat,

se abandona

unui hohot interior.

 

În greutatea

cuvintelor articulate,

îşi acoperea

faţa ridată

cu palmele noduroase...

 

 

 

 

 

***  

 

 

 

 

Pe chipul

deformat de obscuritatea

înconjurătoare, îşi frământa

degetele nervoase.

 

Pe fundalul cerului

îşi observa respiraţia grăbită...

 

Rămase abătut în tăcerea lui.

 

 

 

 

*** 

 

 

 

 

 

Resemnat

într-o aşteptare interminabilă

prin vânzoleala gândurilor,

reuşise să-şi provoace

o lacrimă în ochii umezi.

 

... şi-a înghiţit

propriile cuvinte

(nu se considera demn

de biciul cuvintelor sale).

 

 

 

 

 

***  

 

 

 

 

 

Cu mintea

înceţoşată de gânduri

bâlbâindu-se,

sugrumat de indignarea

ridurilor de pe chip,

ochii

îşi pierduseră melancolia

stârnită de particulele de praf

de dinaintea privirii adormite...

 

 

 

 

 *** 

 

 

 

 

Se cufunda

în tortura gândurilor

privind în gol

pe sub fruntea încruntată.

 

Îşi plimba

ochii prin încăpere

cercetând în negura minţii.

 

Într-o undă subtilă,

o tristeţe pură

se întipărise

pe fiecare cută a feţei.

 

Buza de jos îi căzu prosteşte...

 

 

 

 

 

*** 

 

 

 

 

 

Îşi recăpăta răsuflarea...

 

Cu fiecare

gură de aer

se mişca

prin ruinele gloriei trecute.

 

Privea

cu un ochi

cu pleoapa trasă peste el,

la suferinţa

ce-l transfigurase într-o

 

„frumuseţe sublimă”.

 

 

 

 

***  

 

 

 

 

Într-un ţipăt exaltat

de starea de decreptitudine,

sacrificat pe altarul

propriului altruism

cu fruntea uşor umbrită,

reuşise să se desprindă

din tumultul

şi confuzia din suflet...

 

 

 

 

 ***  

 

 

 

 

Orbecăind

prin cotloanele întunecate ale minţii

în orele goale,

îşi rumega gândurile.

 

Revizuia în minte

şuvoiul de cuvinte rostite

(ce jucau pe chip

ca nişte valuri de lumină)

cu buza de jos uşor răsfrântă.

 

Îşi regăsise într-un final

 

liniştea.

 

 

                             15 septembrie 2011- 8 ani de la (re)nasterea-mi

Vizualizări: 279

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Septembrie 12, 2011 la 8:26pm
iti multumesc Tamara de vizita si semnul tau, ma bucur ca ai gasit... parti care sa-ti placa pana acum, multumesc si pentru urare de care voi avea nevoie ceva mai incol' caci acu' urmeaza o noua pauza, am terminat seria "decaloagelor"(10 la numar), o seara minunata alaturi de cei dragi, Marius
Comentariu publicat de Tamara Constantinescu pe Septembrie 12, 2011 la 8:21pm
Abia acum am reusit sa deschid partile din decalog (si eu ma aflu intre spatiu si timp, amandoi dusmanii mei, cu care ma cam razboiesc). Imi place ceea ce am citit pana acum. Inspiratie pentru mai departe!
Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe Septembrie 12, 2011 la 6:19pm
multumesc din suflet pentru imagine, parca ma si vad la... poalele abisului sper trecut caci raze de lumina-mi intrepatrund viata de 8 ani 'ncoace, prin imagine simt ca prinde ceva inspre... valoare si decalogul meu, o seara minunata ARTIST AL INTUNERICULUI, Marius
Comentariu publicat de LIGHTARTIST pe Septembrie 12, 2011 la 6:15pm

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor