în această parte a lunii
îngerii se nasc cu picioarele rupte
şi bolnavi de alb ca de ciumă

nimeni nu poate îmbrăca peste cămaşă
de prea multe ori veşnicia
ca şi cum te-ar iubi doar pe tine
mireasă gătită cu rochie roşie
pentru simetrie

în noi au murit dumnezeii străini adunaţi în somn
cumva ei ne-au străbătut uimirea
în nevoia de sprijin
în nevoia noastră de speranţă
nici moartea nu cred că mai bate de două ori
la aceeaşi poartă
- dacă nu ne găseşte acasă ne lasă să putrezim
în partea umbrită a vieţii
acolo unde colcăie viermii flămânzi
născuţi din invidii şi alte nimicuri

ştiai că sufletul mai întâi îşi descalţă tenişii şi apoi pleacă?

somnambuli cu visele agăţate de pleoape
ne furişăm pe lângă pereţii înalţi
ai coridorului ce duce spre lumină
pe care nu reuşim niciodată să-l străbatem

- când iarna sângerează picături mari de crivăţ
se va naşte Hristos
pruncul acela tragic cum nimeni nu s-a mai născut vreodată
zămislit din duh şi femeie pe sub geană de flutur

manipularea aceea subtilă despre iubire
repetată până când nu mă mai ţin minte

Vizualizări: 76

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Benoni Todica pe Decembrie 31, 2013 la 11:47am

Revelare! Frumos!!!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor