... Dar unde-s, mama, florile frumoase,
Ce le-am udat cu grija astavara?
Eu mult as vrea, ca-ntr-una sa miroase,
Dar inzadar le-as cauta pe-afara,
Caci frunza lor uscata este moasta,
De ce au ele-atat de cruda soarta?

"Copila mea!" - raspunse trista mama,
"Niciuna nu e moarta dintre ele,
Caci florile acuma sunt in seama
Fiintelor din marile acele,
Cari au trecut de pragul lumii noastre,
Cari locuiesc meleagurile-albastre.

Noi toti avem pe cineva departe,
Cari ne-au fost dragi ca inima si vieata,
Ei nu mai au de lumea noastra parte,
Ei nu mai pot sa ne priveasca fata.
Dar florile din nalta indurare,
Sunt azi in cer si lor spre desfatare.

De-aceea tufanici si crizanteme
S-au dus de-aici cand s-a pornit zapada,
Si trandafirii mandri, albe steme,
De ghiocei - toti au pornit spre strada
Ce duce spre salasul lor din raiu, -
Dar s-or intoarce toate-n luna Maiu".

Postat de Florin Contrea

Vizualizări: 7

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor