poezie, proză, muzică, arte plastice, foto, video, evenimente
Doamne, îţi dedic poemul vieţii mele
ca o ardere de tot
pe altarul veşnicei recunoştinţe.
Hai, vino, poposeşte în lacrima
umilei regăsiri,
şterge sudoarea de pe fruntea-mi
chinuită de frământări
cu adierile primăvăratice ale firii,
dă-mi să beau din cupele iertării
dulcele nectar al binecuvântării
şi-ajută-mă să-nvăţ pe de rost că
nu poţi culege poamele-învierii
decât cu mâinile cu care-mparţi iubirea.
Adaugă un comentariu
Mulţumesc, stimate coleg!
Impresionant elogiu, dedicat unei întregi peregrinări. Superbă metaforă: „adieri primăvăratice ale firii”. Într-adevăr, iubirea șterge toată neputința, și greșelile...
© 2018 Created by Gelu Vlaşin.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !
Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria