primele cuvinte au fost spuse la facerea lumii

apoi s-a lăsat tăcerea

atât de departe, dincolo de noi,

lumea trăiește și moare

fără păreri de rău

trecând peste mine, trecând peste noi

fără limite, fără sunet

m-am lăsat în genunchi

și m-am rugat în întuneric

dar nimeni nu mi-a răspuns -

nici măcar ecoul.

mâinile mi-au amorțit cu palmele deschise așteptând un sărut

dar valuri de ceață mi-au atins degetele înghețate

în primele raze ale dimineții de mai

prelinse de pe vârfurile munților

atunci am privit spre mine, am privit spre noi

în apă de râu

și am gustat împlinirea

cu aripi larg întinse înotând printre copaci subacvatici

unde lumânări aprinse sunt făcute din nisip

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor