Delir redundant

[Fedeleș Mircea]

Te-am cunoscut de la-nceput

Nu ești, nicicum, o doamnă

Și nu faci curtoazii

Ești doar prezentă lângă mine

Mă-nsoțești dement tot timpul

Te simt aproape, în delir

Dar nu cu răsuflarea

Sau cu aripi fâlfâite

Ci cu repetarea

Redundanța, insistarea

Calmul cu care cereai reluarea

Ușoara picătură în interval absurd

Greutatea ei în același punct

Sonor și forme obsedante

Ritm discordant de-aceeași clapă

Sub deget de pianist nebun

De jazz ca o tortură fină

Mii de alveole de faguri de albine

Tulpini de pătrunjel

Prin găuri mici de plasă

Gândaci în coșul de nuiele

Viermi colcăind sub piatră udă

Față buhăită năpădită de furnici

Puncte negre în bărbie

Piele uscată în călcâie crăpate

Implant de păr văzut de-aproape

Puzderie de țepi de-arici

Mucegai cu pete pe perete

Ierburi printre dale mici de piatră

Duzină de pisoi abia fătați

Unghie scârțâită-n tablă

Sunet de scurtcircuit

Cadă de păr îmbâcsită

Linii țiuite de monitor cardiac

Larve de insecte

Șoapte șâșâite enervante

Apă de mâl și alge lipicioase

Conducte nerase de corali

Purici pe ecran nestins

Mișcări regulate de robot

Zbârnâit înfundat de urechi

Te-am mai întâlnit

Ne-am cunoscut profund

M-ai speriat și m-ai trezit

Și am urlat, sculat în fund

Să nu mai vii

Nu te aștept nicicând

Nu-s pregătit

Ești iad, un monstru

Să mă iei visând

[Mihail Toma]