mă moşesc dunele sângele mamei şi ţipătul meu
pendulează într-o furtună de nisip
n-am pian să cânt haydn
precum tomas transtromer
zilele îmi vor fi fierbinţi şi albe
simt frigul naşterii în palme
în faţă am mirajul
căruia îi ascult doar eu sunetele apei
sug sânii cactusului care îmi şoptesc
din când în când
eşti liber da da eşti liber
ecouri aurii şi calde se înalţă din tălpi
o imit pe cea care se desface
născând cu seninătate
ridic braţul tăcerii şi al goliciunii
semn că nu lăcrimăm de durere
setea e o clepsidră
unde clipele cad nechează întorc firele
dar ea lucind ca întotdeauna va privi doar deasupra

Vizualizări: 90

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Djamal Mahmoud pe Octombrie 10, 2011 la 1:30am

va multumesc de trecere si semne.

stima mea

Comentariu publicat de Marcel Cepoi pe Octombrie 9, 2011 la 11:08pm

de unde poti sti ca dorinta iti este justificata?

ea dureaza atata timp cat ramane in stadiul encipient

ca mai apoi la ce folos?

soarele repeta in fiecare zi rasaritul

ca mai apoi sa asfinteasca din nou

clipele noastre sunt unice si intotdeauna noi

pasii mei  nu-si cunosc urma inainte,

iar lacrima nu urca nicodata pe obraz...

Cu prietenie de suflet,

Marcel Cepoi

Comentariu publicat de Dumitru Mălin pe Octombrie 9, 2011 la 12:48pm
DE LA FRIGUL NASTERII PANA LA MARELE FRIG AL MORTII NU-I DECAT UN PAS. pAS CARE PRIN TUNELUL POEZIEI POATE FI TRCUT MAI USOR. SAU NU PPOATE... ACEASTA ESTE MAREA INTREBARE!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor