suntem departe

ascunşi între copaci

ce se scutură de o ploaie trecătoare

şi mai aproape

de un cer ce miroase a iederă

 

e bine aici

liniştea e străpunsă

doar de picuri pătraţi de apă

din pământ ies idoli absenţi de scoarţă uscată

şi zâne cu sâni amărui

ne îmbie într-un cântec fluierat

de uitare

 

nu vom mai pleca

magi ascunşi în noaptea ce va să vină

se pregătesc să ne împartă universul

în porţii egale

sub tălpile reci

religii păgâne renasc

şi

pe nesimţite

spirite lunecoase se grăbesc să iasă din noi

respirând pentru prima dată ... aerul liber

 

câte mistere şoptite de frunze

ne poartă în iluzia unei dimensiuni paralele

şi câtă vară ...

câtă vară albastră

ne trece prin trup...

de azi vom merge pe drumul mătăsii

şi ne vom lăsa ochii-nfloriţi

de flori sălbatice de opiu...

 

cât de departe e lumea de noi

cât de departe e lumea de noi...

şi de îngeri... de îngeri nu ne e teamă...

Vizualizări: 33

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor