Departe, tot mai departe

Ştiu

sau cred că ştiu,

tu

însă

o ştii.

Departe,

tot mai departe
pe câmpul nemărginit,
tu singur,

prea singur.

Toate te-aşteaptă,

toate înfloresc doar pentru tine,

cât timp exişti,

cât timp eşti tu,

cel ce respiri viaţa.

Departe,
tot mai departe,
prive
şti

macii răsăriţi
în rădăcina inimii.

În faţa oglinzii o altă oglindă,

în ea o alta

şi

tot aşa,

din singurătate

în singurătate,

spre eternitate...

Dincolo de noi

e şoapta din adâncuri

auzită în trecere.

La o margine a vieţii,

treci prin încercarea

de a nu pleca

prin umbră

- celălalt chip al luminii -,

asculţi ploaia

şi descântecul ei.

Grea sarcină e temperarea

în nemărginitele întinderi

ale gândului!

Vizualizări: 145

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Decembrie 30, 2016 la 8:29pm

Multumesc pentru popas si urari. La multi ani! 

Comentariu publicat de 2007ena pe Decembrie 30, 2016 la 12:44pm

Un AN NOU cu multa inspiratie! La multi ani!

Comentariu publicat de Alex Dan Serbanescu pe Decembrie 18, 2016 la 9:17pm
Nemărginire,
Mărginește-te numai la mine!
Așa zise un boboc de rață
Când, naiv,
A crezut că toată rățoimea
Este numai a lui.
Fuligișorii mici
În care își îngropase cioculețul,
Nu mai vreau să crească!
Cum arată un înțelept
Cu înfățișarea unui copil?

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor