depresie zece / tratat la psihiatrie (1999)

Vizualizări: 279

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Martie 22, 2014 la 6:50am

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Martie 16, 2014 la 9:27pm

Elixir pentru depresii , zeci de psihotici au tratament gratis .!

Comentariu publicat de Lucretia Berzintu pe Martie 16, 2014 la 12:18pm

Felicitări!

”Minte luminată are cel ce-şi deschide larg ferestrele spre lume...” (Brâncuși)

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Martie 15, 2014 la 6:07pm

Ramona , a plecat si EA ....dar alte Lumini , vin !

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Martie 15, 2014 la 5:59pm

si zice-ti ca vine pastele >>>?

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Martie 15, 2014 la 5:48pm

semn de abnegatie , ! .

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Martie 15, 2014 la 8:21am

semn de admiraţie

Comentariu publicat de CRISTIAN RACOVITA pe Martie 15, 2014 la 7:33am

 As fi trecut , mai departe ignorand , stop ! Asta-i o radiografie , un RMN , parca gasesc un os . nu de ros , de ras cu plans , mama , ce de goluri , ieri acolo era un punct azi nu mai ,,E ".

 

atenţie se închid uşile     stefan ciobanu

îmi pare rău că nu pot munci mai mult
că nu pot aduce aur de la fier vechi
că nu pot strânge toate semafoarele pe verde într-un buchet
pe care să ţi-l dăruiesc acum
când pielea face cale întoarsă timpului şi ne injectează
dureri în amintiri

dimineaţă de dimineaţă
monştri de nedescris vin să îţi ia tensiunea la sanchi
apoi te lasă să pluteşti prin salon
ca o cosmonaută indecisă
dacă sa ieşi sau să te pierzi în navă

ştiu
mă iubeşti încă din neoliticul oaselor mele
în timp ce neonul stricat răscoleşte întunericul protejat de pleoape
tu mă iubeşti din adâncul pernelor
pe mine cel care traversează magherul
alături de sute de oameni crezând că nici un gând nu mă poate
repera

aceeaşi noapte ca şi ieri dimineaţă
privesc holul lung
câte o asistentă apare şi dispare brusc
ca într-un film din care lipsesc cadre
dar asta nu mă nelinişteşte ci faptul că
şoaptele fără perfuzii devin urlete (vezi
zidurile groase)
şi faptul că mâine
o să urc iar scările spitalului
la fel şi poimâine
tot aşa până mă voi trezi că urc pe o scară într-un cireş
dintr-o livadă împânzită de cai ce se scutură uşor
de ploaie sau de lacrimi

.........................................................................

mi-e dor de cineva care ştie să ardă întunericul

cu-n opaiţ aprins

vreau să-mi desfacă ceaţa ca pe-o perdea

să mă latre

să mă facă să plâng din nimic

şi să m-alunge în dimineaţa de humă

......................................................Filimon Adi

mi-e dor de cineva care ştie să ardă întunericul

cu-n opaiţ aprins

vreau să-mi desfacă ceaţa ca pe-o perdea

să mă latre

să mă facă să plâng din nimic

şi să m-alunge în dimineaţa de humă

Cineva trebuie sa deschida usa mintii , pentru ca noaptea , a apus-o sfintii .

Comentariu publicat de Dominique Iordache pe Martie 15, 2014 la 12:29am

Excelent!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor