Descătuşare

[Ninel Vrânceanu]

ţi-aş da zâmbetul pe spate

să priveşti cu ochii-nchişi,

stelele ce te-nvăpaie

când carminul urcă-n irişi;

ţi-aş culege fragi din şoapte,

cu şoptirea-mi întreruptă,

de un murmur dus în noapte

de-o dorinţă prea acută...

ţi-aş cuprinde-n piept nesaţul,

când ţi-e sufletul tumult,

tu să mă-nconjori cu braţul,

eu surâsul să-ţi sărut...

să te ştiu cum nu te ştii,

să te am cum nu te-ai dat,

un izvor de poezii...

când mai lin, când înspumat...