Este adevărat, am afirmat, în legătură cu alte entități, că ar fi existat și pentru ele un moment în când ar fi ajuns la stadiul evolutiv uman! Sigur că exprimarea nu reflectă o stare de lucruri prea conformă cu realitatea, dar pentru a putea înțelege despre ce este vorba nu am la îndemână alte noțiuni. Când discutam despre evoluția omului, făceam referiri și la stadii în care ceea ce exista atunci, din el, nu era încă de natura de a i se acorda titulatura de om. Mă refer la faza saturniană când a apărut primul germene al corpului fizic, la cea solară când s-a născut corpul eteric, care s-a adăugat celui fizic și la cea lunară când s-a născut corpul senzației sau astral, cum, impropriu i se mai spune. Dar, pentru a se înțelege că ceea ce se năștea atunci erau strămoșii corpurilor fizice, eterice și astrale ale omului actual, foloseam termenul de om deși nivelul evolutiv nu justifica încă acest termen. Omul se naște abia când, celor trei componente de mai sus li se adaugă Eul, iar acest Eu a fost adăugat abia în stadiul evolutiv Pământ. Ca să înțelegi mai bine, stadiile de care vorbeam mai sus, erau echivalente cu regnurile subumane de pe Pământ, cele pe care le vezi, acum, în jurul tău. Desigur că nu erau încă așa de avansate, dar în ele acționau cam aceleași forțe. Corpul fizic, din faza Saturn, era cam ce este astăzi mineralul, deși starea lui era una calorică, iar organizarea, nici pe departe. Pe Soare se năștea corpul eteric sau corpul vieții, care cuplat cu cel mineral, care acum avea o stare gazoasă și, transformat de corpul vieții, dădeau naștere regnului vegetal, iar pe Lună, apariția corpului senzației, adăugat celorlalte două, anterioare, determină apariția regnului animal. O lungesc, desigur, cu explicația, dar încerc să ușurez înțelegerea. Deci, pentru toate fazele astea anterioare, am folosit, impropriu, titulatura de om pentru că ăsta a fost cursul lui. Dar, oameni suntem doar noi, cei de acum, cei care avem Eu, cei cărora, evoluția le-a adăugat, la ce era anterior, acest Eu și, în mod deosebit, conștiența de sine care apare doar datorită acestui Eu. Până la urmă despre asta vorbim, despre conștiența de sine, adică, despre faptul că, omul ca să fie om trebuie să fie conștient de Eul său, altfel, tot animal este.
Cu ierarhiile superioare nouă, despre care spuneam că au fost cândva la faza de evoluție om, problema este cam aceeași. Mă refeream la momentul când și ele, ca și noi și-au primit conștiența de sine. Desigur că exprimarea este improprie, așa cum ai și observat. Dacă noi, prin conștiența de sine, am ajuns să devenim entități umane, ele, prin cucerirea acestei conștiențe de sine au devenit ... cum să le spun? Chiar, nu știu! Pe de altă parte, îngerii de exemplu, în stadiul lor actual, posedă o treaptă de conștiență superioară nouă și atunci când mă refer la conștiența lor actuală și la cea pe care o va avea omul peste un ciclu evolutiv o numesc ca fiind conștiență de înger, adică o conștientă imaginativă conștientă de sine sau psihică, așa cum conștiența de sine umană este una obiectivă conștientă de sine. Când este vorba de două trepte de conștiență peste cea umană, vorbesc de arhangheli, care au o conștiență inspirată conștientă de sine sau metapsihică... și așa mai departe. Din același motiv, când mă refer la conștiența obiectivă de sine, pentru că ea este asociată, în acest moment al evoluției, cu omul, am generalizat-o ca termen și pentru celelalte ierarhii când ele și-au căpătat pentru prima dată conștiența de sine.
Fiecare regn își are, de fapt, nivelul lui de conștiență. Regnul mineral posedă ceea ce se numește conștiență de transă, cel vegetal conștiență de somn fără vise, iar cel animal, conștiență de somn cu vise. În legătură cu conștiența, ar trebui înțeles că ea, prin procesul de involuție, adică prin comprimarea elementului spiritual conștient, dar încă nu conștient și de sine, această conștiență se diminuează, ajungând la pragul de ceea ce numeam, prin analogie, ca fiind conștiența de transă, ca apoi, prin evoluție, adică printr-o sublimare a elementului spiritual, gradul de conștiență să crească din nou, dar în direcția conștientizării de sine prin experiențele, prin trăirile care însoțesc procesul de evoluție. Urmează, apoi, conștiența obiectivă cu a ei conștientă de sine, pentru că la această treaptă își face apariția Eul și așa mai departe. Deci, încă o dată spun: am asimilat primirea conștienței de sine cu omul pentru că el este singurul care se găsește în acest stadiu, acum, și am extins termenul de conștiență umană și pentru celelalte ierarhi și anume pentru faza în care ele și-au căpătat, la timpul lor, această conștiență de sine. La fel și pentru om când va păși pe treptele de conștiență în care acum sunt alte ierarhii. Noi nu ne vom numi îngeri, ci tot oameni, dar vom avea conștiența pe care o au ei acuma. Altfel spus, am asimilat titulatura fiecărei ierarhi cu nivelul de conștiență corespunzător. Regnul mineral cu conștiența de transă... îngerii cu cea imaginativă etc., iar ierarhia om cu primirea conștienței de sine.
Asta nu înseamnă că la nivelurile corespunzătoare de conștiență, ierarhiile ajung în același fel! Și asta pentru că, nicio ierarhie nu se aseamănă una cu alta. Sunt ierarhii al căror corp „fizic” este ceea ce pentru noi ar fi un corp de gândire, de exemplu. Dar, principiile sunt aceleași. Pentru a ajunge la conștiența de sine, de exemplu, pentru că de ea vorbim, trebuie să existe un mediu ambiant diferit ce cel al corpului cel mai grosier pe care îl posedă entitățile în cauză.
Și pentru că tot suntem aici, am să mai spun că, valurile evolutive ar mai putea fi împărțită în trei mari categorii în funcție de aportul fiecăruia la propria-i evoluție, precum și la evoluția ierarhiilor inferioare lor. Pentru primele trei categorii de conștiență, adică cele ale regnurile mineral, vegetal și animal, aportul la propria evoluție al „entităților” în cauză este zero. Urmează, apoi, stadii de conștiență în care entitatea își aduce și propriul aport la propria-i evoluție și asta pentru că ea devine conștientă de sine, deci responsabilă, dar încă neputincioasă în aspectele majore ale evoluției. Aceste entități, cum este omul, încă primesc ceva de la entități superioare lor pentru a se desăvârși. Ultima categorie ar fi a acelora care, într-un stadiu foarte avansat de evoluție, oferă altora, din propria ființă, pentru a le susține evoluția. Este așa zisa fază de evoluție prin sacrificiu. Acestea sunt, deja, entități creatoare, macrocosmice. Aici intră și entități care se ocupă de punerea în operă a creației, adică de manifestarea ei. Este ceva echivalent cu realizarea unui proiect aflat în stadiul de gândire sau în stadiul de documentație. Pentru a fi realizat ai nevoie să-l materializezi, la propriu. Tot ceea ce înseamnă corporalitate, adică fizic, eteric și astral a fost realizat ca „substanțialitate”, din ceva cedat din ființa altor entități superioare. Acea comprimare despre care vorbeam mai sus. La fel s-a întâmplat și cu Eul nostru, în stadiul actual de evoluție. El s-a putut forma datorită a ceea ce, entitățile numite Exusiai, au cedat din ființa lor ca esență spirituală conștientă. Doamne, ajută!

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor