DESPRE JUDECAREA APROAPELUI : Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi

[Miron Manega]

 

Cînd un om reuşeşte să facă ceva ce i-a “solicitat mult efort”, în el începe să lucreze “trufia”. Cel ce slăbeşte se uită cu “dispreţ” la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor cînd altul se bălăceşte, încă, în viciul său. Dacă unul îşi reprimă cu sîrg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul care se căzneşte să scape de păcat, dar “instinctual” i-o ia înainte!”

 

Ceea ce reuşim ne poate spurca mai ceva decît păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa manieră încît ne umple sufletul de “venin”. Banii,care vin spre noi, ne pot face aroganţi şi zgîrciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. Drumul către iubire se îngustează cînd ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. Blîndeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori. Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţă şi-n păcat.

 

Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii” ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre. Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, ca în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

 

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. Mintea ta o să viseze mîncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru ca, în ziua următoare, înebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbînzii trufaşe asupra poftelor. Dar, dincolo de orice, trufia rămîne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă.

 

Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patima înfumurării. Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămîne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. Îngîmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul, de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

 

Slăbeşte, bucură-te şi taci! Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci !Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămîne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

 

Între omul gras şi grăsimea sa există o relaţie ascunsă. O înţelegere. Un secret. Un sentiment neînţeles. O emoţie neconsumată. O dragoste respinsă. Grăsimea este profesorul grasului. Viciul este profesorul viciosului. Şi, în viaţa noastră, nu există profesori mai severi decît viciile şi incapacităţle noastre.

 

Acum stiu, stiu ca orice ura, orice aversiune, orice tinere de minte a raului, orice lipsa de mila, orice lipsa de intelegere, bunavointa, simpatie, orice purtare cu oamenii, care nu e la nivelul gratiei si gingasiei unui menuet de Mozart, este un pacat si o spurcaciune. Nu numai omorul, ranirea, lovirea, jefuirea, injuratura, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderare, orice cautatura rea, orice dispret, orice rea dispozitie, orice cuvant greu este de la diavol si strica totul. Acum stiu, am aflat si eu... "

 

Autor: NICOLAE STEINHARDT

Sursa: www.certitudinea.ro

[uca maria iov]

:-) @ mircea munteanu, ei, doamne ,bineînteles cã aprecierile ,felicitãrile sunt întotdeauna binevenite,

 cu cât mai explicite cu atât mai  pe înteles!

 Multumesc frumos!

 chiar si loc pentru a ne contrazice, se aflã deci, într-o felicitare ?! !

"ceea ce reusim ne poate spurca mai ceva decât pãcatul însusi " ?!?

[munteanu mircea]

Pentru ca explicati, scurt si convingator, miza pledoariilor. Pe intelesul tuturor. Este semnul subsemnatului pentru apreciere. Stiu ca nu aveti nevoie. Dar e si semnul adeziunii subsemnatului, la punctul dvs. de vedere. Daca va deranjeaza, puteti face abstractie de pozitia mea. Semnul respectiv, nu obliga la nimic... In alte situatii, poate ne-om contrazice... Numai de bine!

[uca maria iov]

@munteanu mircea, foarte frumos si bine este sã fie sustinutã dezbaterea de idei, stimulatà diversitatea de opinii, admirat cel ce gândeste diferit...Cât si cel ce expune gând  asemànàtor...Minunat pe lume dialogul ! evolutia omenirii nu poate fãr'de..însã,  nu înteleg  de ce:"( Felicitari , doamna uca maria iov!)

[maciuca ion]

Noi ce-i de pe pamint provenim din alta galaxie--Unde fiecare dintre noi a savirsit cite o prostie---Si pentru asta am fost  judecati si pe pamint teleportati --Pamintul nui decit un lagar o inchisoare Unde isi ispaseste pedeapsa fiecare Cind viata se va termina inapoi noi vom pleca - Si vom trai o vejnicie fericiti la noi in galaxie

[munteanu mircea]

Orice postare este o provocare la discutii... Asta e rostul Retelei...... Iar cei care sunt impotriva curentului, trebuie sustinuti. In primul rind, pentru a se lamuri pe ei insisi si a capata incredere in puterea lor de judecata. In al doilea rind, pentru a dovedi ca -intotdeauna- exista si alte puncte de vedere. In al treilea rind, pentru ca dialogul presupune poziti divergente. (Ori, aici se doreste un dialog intre membri, nu un monolog al celui care posteaza. Sau o expunere stearpa, de tip "magister dixit".) Chiar daca cel care semneaza nu este celebru, iar textul la care ne referim apartine unui "monstru sacru". De ce n-ar fi incurajata o tinara, sa gindeasca singura si sa-si exprime gindurile public?

Dar dvs., cine v-a solicitat sfatul? Sau dvs. aplicati reguli diferite? Ptr. dvs. o regula, pentru ceilalti, alta? (Felicitari, doamna uca maria iov!)

[uca maria iov]

@AnaMandy, pãi mândria nu este tot una cu trufia ! 

Mândria fiind  locul psihologic  în care   constiinta de sine multumitã de proriile  rezultate îs  acordã siesi  nota 10  fãrà a nega  prin aceasta  valorile altora,dar si  asumându-si   prorpii responsabilitãti de perspectivã  

în vreme  ce   Trufia    nu poate respecta nici o valoare, nici nu poate recunoaste valorile  deoarece starea de trufie este ca o  încremenie.  ca un obelisc  din piatrã , negând fiinta ci impunându-se doar ca un bãtz. 

de aceea  este un pãcat,pentru cã ea  consumã energiile vitale ale lumii  fãrà a produce energii vitale.Trufia  este o întepenire, o fixitate, pentru a-si mentine pozitia, trufia  nu admite nici dialogul nici evolutia ideilor nici calitatea efervescentã a formãrii ideilor prin exercitiul comunciativ   ...

Steinhardt nu se mãrgineste la a semnala faptul cã trufia este un pãcat, ,ci  cautã a alfa  numele ,datele diagnosticului, sorgintea acestuia.

. astfel  ca sã ne pãzim chiar sã prevenim instalarea unor stãri ce duc cla consum de energie defavorabil evolutiei vietii

astfel ca   atunci când "luptãm pt a obtine vreo performantã"sã ne facem  din timp un  program de viatã în care energiile sà nu se acumuleze în mod stagnant...   

[Mirela Baron]

fantastic textul ! :)

[Salamon-Paven Rodica-Elisabeta]

Daca există (şi eu cred că există) un echilibru în lume, ridicarea unuia compensează căderea altuia, temporar balanţa se înclină către unul ori către  celălalt, gata să–şi găsească poate foarte curand o altă stare de echilibru. Cu aceeaşi modestie ar trebui să se ridice şi ochii celui căzut şi ai celui de pe culmi către Dumnezeu, fie spre a-I cere îndurare, fie spre a-I mulţumi. Cu aceeaşi demnitate s-ar cuveni să trăim clipa dată nouă, durerea, zbuciumul, ca şi extazul ori bucuria menite să ne cizeleze sufletul, să ni-l înalţe.

[soare angela]

Cuvinte deosebite, cu multa-ntelepciune si demne de retinut .

Ar fi minunat sa-nvatam sa nu judecam pe nimeni si sa dam sfaturi doar atunci cand ne sunt solicitate .

Noi fiintele umane suntem unici in felul nostru si nu putem pune semnul egalitatii intre indivizi.

Multumesc pentru ceea ce-am retinut .

[munteanu mircea]

Un adevar universal... Succesul te poate corupe mai rau decit orice. Dar nu pentru toti si nu intotdeauna. Altfel, toti oamenii de succes ar trebui sa fie niste... Si nu sunt. (Toti.) E de condamnat succesul? Nu cred. De multe ori, succesul te face mai bun si intelept. Ai trecut cu brio incercarile. Ai reusit! Poti sa-i ajuti pe altii. Macar cu sfatul. Poate si material... Cum anume se va comporta individul, depinde de psihicul lui, de experientele strict personale, de societatea in care traieste etc. Eu continui sa cred ca doar cei cu succes in viata, vor reusi sa influenteze pozitiv omenirea. Cum ar fi ca o societate sa fie condusa doar de ratati? Sau de false valori? Comparati rolul omului de succes in tarile civilizate cu atitudinea celor de la noi. (Identica cu cele prezentate aici.) Atunci, veti intelege...

@AnaMandy: ai curajul optiunii! Ai avut dreptate in prima postare!