cel mai mare vis al mamei era
să se mute la oraş
să le lase dracului de acareturi şi să se urce odată
sus în vârful blocului
acolo unde nu se aud nici porcii zbierând în coteţ
nici găinile cotcodăcind pe la gard
nici mâţele mieunând pe sub mese

mama avea un obicei prost moştenit de la bunica
şi ascundea cheia sub preşul de la uşă
atunci când pleca de acasă
asta pentru că nu avea poşetă spune ea
dacă ar fi avut poşetă şi uşă cu vizor
altfel ar fi stat lucrurile

mama n-a ştiut însă niciodată că oraşul
e o mare lighioană care înghite
oamenii de vii
în oraş sunt femei care îşi smulg sprâncenele şi care
îşi hrănesc copiii cu acadele albastre
nu există coteţe nici garduri nici mese rotunde

dar toţi le duc dorul chiar şi aceia care
nu le-au avut niciodată

mama mergea rar la oraş
şi de fiecare dată
când se întorcea în curtea ei cu acareturi
Îl pomenea de bine pe Dumnezeu
lua apoi cheia de sub preş şi începea
să-şi deşerte plasele de rafie verde

mama aflase că la oraş
oamenii plătesc pentru pământul în care
vor fi îngropaţi
asta o făcea să îi bănuiască puţin pe toţi
de un soi de nebunie pe care
nici moartea nu o poate vindeca

Vizualizări: 28

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor